To be blamed for this...

  Frate, de cand a inceput anul - ce`i drept, bine, dar ma rog - numa nebunii am vazut. Si pe toti plangand.   Care mai de care. Ba ca nu are bani. Ba ca sa se sinucida. Ba ca viata nu are rost. Si nu merita traita. Nu asa. Nu acum. Ba ca munceste prea mult si pe ailalti ii doare in cur.

  What the fuck?? Incerc sa imi vad de ale mele, si cand ma astept mai putin, rasare unu in urma mea care boceste de ii iese sufletul. Nasol. Pentru ca la ora asta nu imi vine in minte nici un sfat sa ii dau - mai ales atata timp cat nu il cunosc.Unde ma uit, pe ce pagina web nimeresc, ce citesc, numa de oameni care plang dau.   Not good.. Pai asa incepeti ma voi anul? Unde mai e optimismul ala cu care va bombardez zi de zi? Pai ce mama naibii, eu vorbesc aici degeaba?

  Unii incearca, si se tin tari. Se tin tari frate, si cand se umple paharu`, o dau intr`un plans de zici ca nu e adevarat. Si nu ma refer numai la fete, sau la adolescenti visatori. Ma refer la toti din pacate. Plangeti frate, ce naiba, poate va mai descarcati. Si luati`o de la capat apoi. Trebuie, nu e doar de incercat.

  Altii in schimb, iubesc de ii ia mama dracu. Cum am facut, cum am nimerit, de am citit zilele astea numai posturi de la persoane care iubesc de numa numa. Ori am dat eu numai peste bloguri de fete, ori a inceput toata lumea anul indragostita nebuneste.

  Sa mai adaug ca atunci cand nu le merge, o dau in plans? Era de asteptat... S`a umplut lumea de emo? Nu cred. Dar ma mira faptul ca toata lumea se exteriorizeaza asa deodata. Ala plange ca l`a parasit. Aia plange ca pe ala il doare in cur de ea. Si astalalt plange ca cica nu se uita niciuna la el. Iar alelalte plang de zor ca cica sunt prea urate si fat frumos intarzie sa apara. Nu hai, pe bune?? Vine el odata si odata ma, capul sus!

  Cum ar fi frate? Sa ma pun si eu sa scriu aici. Exact ce ma apasa. Exact cand ma apasa. Sa ma apuc si eu sa plang ca un apucat, ca vad ca e la moda. Si sa ma plang de vreo mie si ceva de motive. Tudore, guys, cum ar fi frate? Un tip care se vrea a fi puternic, si care impinge de la spate pe toata lumea sa tina capul sus, sa inceapa sa planga ca un boboc, influentat de restul lumii. Oare as parea gay? Sa ma apuc sa scriu de deprimari, probleme, suferinte, si tot tacamul? Probabil, desi aia care ar eticheta asa ar fi ingusti la minte.

  Deocamdata ma abtin, cat inca mai am capul pe umeri. Si apoi, am trecut de perioada aia. Mi`au ajuns frate 18 ani de asa ceva. Mi`a ajuns o viata de cacao, traita de azi pe maine. Mi`a ajuns sa fiu fricos, sa ma ascund, sa mint, sa plang, si sa las toate grijile in urma in speranta ca doar-doar or disparea de la sine. Mi`a ajuns si perioada de pauza de vreo 3 ani si ceva in care am incercat sa inteleg ca viata de cacao nu o sa ma duca nicaieri, si am incercat sa ma lamuresc cine, ce, de ce si cum trebuie sa fiu, sa ma port si sa traiesc de fapt.

  Si aia care plang de zor? Parca promisesem odata ca o sa fiu acolo pentru ei, chit ca nu ii cunosc, chit ca habar nu am ce sa le spun, dar o sa fiu acolo pentru ei. Promisiunea asta mi`o tin. Fata de toti, dar mai ales fata de cei carora le`am spus`o fata in fata. Nu zic, fiecare are motivele lui. Si fiecare plange de ce il doare mai tare. In nici un caz nu ii condamn ca s`au pus pe plans. Dar nici nu merita lasati deoparte, sa nu fie ajutati macar cu un suras cand au nevoie. Asta o putem face, macar noi astia care am mai ramas in picioare si preferam sa observam calmi lumea inconjuratoare. Totusi - din partea mea - plangeti frate cat va tin bobocii. O sa va ridicati. Picati iar? Nu`i bai, mai plangeti nitel, pana va plictisiti! Pana la urma o sa va dau cate o palma fiecaruia si o sa va arat frumusetea din viata. Aia cata a mai ramas. Aia care mai conteaza. Aia care - fie formata si doar din amintiri, a ramas impregnata mai puternic decat orice motiv tampit si efemer de plans.


  Postul asta iar l`am scris la draci. Dar nu pe aia care plang. Cu aia nu am nimic... Am cu aia care ii fac sa planga. Am cu aia care inchid ochii si le mai dau si cate un sut in fund, sa planga si mai tare. Si mai am cu aia care in loc sa fie acolo pentru cine are nevoie, fug cat ii tin picioarele, si isi baga p... in tot. Cu toti aia am ceva. Si pe toti i`as condamna la harakiri. Fara secondant. 
De plans? Plangem toti daca e sa recunoastem. Unii spun, altii o tin pentru ei. Si tuturor ni se apleaca uneori de ce vedem in jur. Dar hai sa nu incepem anul in felul asta. E prea devreme ca sa o tinem tot anul intr`un plans... 
Fly high! And fuck whatever problems and issues that might concern you! Someone, someday, somehow, will be there for you...