So cold...

 "Astăzi nu vreau status... It's so cold..." Cam aşa suna statusul meu pe seara aceasta. Şi nu am dreptate? Condamnat să suport iarna ce se prelungeşte fără motiv, care şi-a pierdut culoarea de mult, iar farmecul e dat dispărut cu ani în urmă, nu pot să fac altceva decât să aştept, într-o stare asemănătoare cu hibernarea - venirea verii.

 Şi nu neapărat. O primăvară sănătoasă ar fi numai bună ca început. Cu toată nebunia de rigoare. Cu seri răcoroase în care tot ce îţi trebuie sunt o gaşcă de prieteni buni, şi o cămaşă descheiată. Cu nopţi reci bătute de vânt când nu vrei să faci altceva decât să savurezi bidonul de bere ieftină împărţit între zece inşi. Cu dimineţile înverzite de natura care se scutură de frig, în care nu e altceva de făcut decât să adulmeci cafeaua proaspătă în balconul cel vechi. Privind în zare. Peste oameni, peste blocuri, peste străzile prăfuite, peste toată generaţia reînoită după trecerea anotimpului înzăpezit. În aşteptarea verii bineînţeles.

 Primăvara se apropie. Cu paşi repezi, întârziată doar de nehotărârea de a se face aşteptată. E meschină poate, dar ştie foarte bine că va fi cu atât mai apreciată, cu cât va veni mai târziu. Şi va trece la fel de repede, pentru că fiecare dintre noi vom fi prea ocupaţi să ne reluăm activităţile îngheţate peste iarnă. Vom fi prea ocupaţi să trăim din nou fiecare zi ca şi cum ar fi ultima. Şi vom fi mult prea ocupaţi să ne mai pese de probleme când ne vom trezi iar cu vântul cald şi nou venit special să facă pereche cu starea de împăcare a fiecăruia.

 Şi fiecare vom avea motivul de ne relua visele şi ispitele lăsate în urmă, fără grija zilei de mâine - la ce ne'ar păsa? mâine va fi la fel cald oricum... poate şi mai cald... - şi ne vom îmbrăca din nou cu prezentul, lăsând tot ce a fost rece şi ne-a durut, undeva în urmă, cât mai departe. Şi vom privi înainte, bătuţi de vântul cald, chemaţi de noaptea liniştită şi îndemnaţi de copacii care vor fi din ce în ce mai verzi pe zi ce trece.. În aşteptarea verii bineînţeles.

 Şi chiar dacă nu vom putea alunga iarna din suflet, ne va încălzi noutatea zilei de primăvară. Fix acea zi de primăvară, pe care şi-o alege oricine să fie numai a lui. Şi chiar dacă nu putem uita amintirile, întotdeauna ne poate fi frică de viitor. Pentru că nu ştim ce ne rezervă. Şi totuşi, suntem siguri că ne vom descurca. One way or another.

 Din păcate.. Până la primăvara mea, a noastră, mai rămâne cam o lună, pe care trebuie să o suportăm. Dar va trece... Asta e asigurat.

It's so cold...