Dream on!...

 Iarnă. Primăvară. -10 grade. +8 grade. Prima zi de primăvară. A doua zi mă trezesc - surpriză - prima zi de iarnă. Eyes are spinning @.@ Ce dracu să mai înţeleg? Bag pixu`, astă seară m-am răzgândit şi am zis că e vară. Zăpadă? Fulgi de nea? Păi cum frate, ieri era cald şi fain. Iete aşa consider eu acum, astă seară e vară. Iar eu nu sunt în casă la calculator. Sunt în maşină, pe malul mării, cu laptopul în poală, fumez o ţigară albastră, şi beau un scotch.  Scriu prostii, şi mai trag un fum din ţigara care acum, culmea, s-a făcut verde.  Şi simt totul din ea, până la ultima particulă de fum roşu care îmi invadează intimitatea plămânilor secaţi de acru.

 Acum e fix momentul să aberez. Şi să vă răsucesc minţile. Măăă, voi aţi observat cât de fain e să visezi? Cine zice că visele sunt ireale şi tot ce ne imaginăm nu e real, se înşeală. Iar acum vine răsuceala de rigoare. Închideţi ochii. Tot ce e în jur dispare. Nu mai există. E ireal. În momentul acesta contează imaginile derulate în minte, gândurile, dorinţele, visele. Lumea din jur - e acolo, o percepem - dar nu există. În schimb suntem acaparaţi de imaginaţie - more or less. Acum deschideţi ochii. Şi reveniţi la viaţa reală.  Gândurile, visele, au rămas acolo, în sinea voastră, aşteptând să vă întoarceţi şi să le croşetaţi frumos. Ce e real?

 Un singur lucru îmi vine în minte acum care pe cât e de imaterial şi imperceptibil, pe atât e de real şi de necesar - aerul. E acolo. E pretutindeni. Nu se vede. Nu se simte. Şi e imposibil de trăit fără el.

 Dacă ceva nu e material, tangibil, gata - e ireal? So wrong. Şi acu devine şi mai interesant. Visele cu ochii deschişi. Când culmea, percepi lumea dimprejur, eşti total conştient de ea, şi vezi tot ce mişcă. Dar faci abstracţie. Pentru că eşti ocupat să visezi. Cine nu a avut vreodată şansa de a se duce la muncă total obosit,  - mult prea ameţit de alcool, lipsă de somn, şi mai ştiu eu ce - şi nu a visat cu ochii deschişi, făcând totuşi munca în cel mai mecanic mod cu putinţă. Lucrând, dar fără să se concentreze pe ceea ce face, gândindu-se şi lăsându-se furat de gânduri pe tot parcursul perioadei, şi revenind la "real life" în momentul în care activitatea era pe sfârşite? Ce mai e real aici? Visând cu ochii deschişi faci exact aceleaşi lucruri pe care le-ai face şi dacă ai trăi cu adevărat scena. Râzi, te strâmbi, simţi, doar că nu e palpabil ceea ce se petrece între roţile minţii. Chiar şi câinii visează. O da, chiar şi cu ochii deschişi. Aţi văzut vreodată un câine care priveşte fix un anume punct, cu ochii pe jumate, ciulind urechile dacă aude ceva totuşi, şi ridicând capul... Ca mai apoi să scoată un oftat - sigur e oftat de lehamite! - şi să se întoarcă la aceeaşi stare.. culmea - cu ochii aţintiţi asupra aceluiaşi punct.. Întorcându-se la visul lui. Şi cu visele de noapte e cam acelaşi lucru...

  "O cameră îngustă şi întunecată din care tot ce vrei e să ieşi cât mai repede. Cauţi uşa rece prin care te strecori îngrozit. O scară neagră care duce Dumnezeu cine ştie unde... Începi să cobori repede.. Mult prea repede... Aluneci... Te duci rostogolindu-te din treaptă în treaptă până când..." Pac! Te trezeşti cu o mişcare bruscă de mai-mai sari din pat, într-un lac de sudoare, cu inima bătând nebuneşte, şi cu ochii cât cepele. Păi cum frate.. A fost ireal. De ce ai avea consecinţe şi ai acţiona prin gesturi, urlete şi mişcări - care probabil ar părea involuntare în ochii altora, deşi tu ştii sigur că trebuia să te fereşti de pericol... in vis... Când totul a fost doar în imaginaţia ta?

 Ce mai e real acum? Ce simţi şi gândeşti, sau ce vezi şi atingi?...

 Enough bullshit... Am aberat destul azi. Iar visele? Au fost efectuate teste şi au fost date explicaţii logice şi ştiinţifice în legătură cu asta.. Una din explicaţii ar suna cam aşa: creierul uman nu prea face distincţia între ce e real şi ce nu - între el şi corp există o permanentă şi tâmpită legătură, iar el trimite impulsurile de rigoare în funcţie de situaţie, imaginată, sau trăită. Atâta timp cât tu te concentrezi bine pe un vis, minunatul creier va acţiona ca atare şi te va face să behăi dacă e nevoie sau te crezi oaie. Bine hai, exagerez. Mai bine mă opresc acum. Ţigara mea - roşie acum - e pe sfârşite, şi nu încep alta.

 Dar e încă vară. E o vară al naiba de faină chiar. Chit că afară ninge cu spor, pentru mine e deja o vară superbă. Care îmi dă o poftă de viaţă nebună, şi îmi conferă o linişte de neetichetat.

Close your eyes... Keep dreaming!