Too late...

 Cateodata... E prea tarziu. Sa faci unele lucruri. Sa spui unele lucruri. Pe unele mai bine le lasi nespuse. Iar pe altele mai bine le spui pana nu e... Prea tarziu.

  Ce rahat. Pe bune, oare chiar e prea tarziu sa spui ceva? Sa faci ceva? Sa incerci ceva? Nu, cu siguranta.

  Niciodata nu e prea tarziu.. Sa spui cuiva ce ai pe suflet. Sa spui altcuiva de ce il placi. Si lu` alalalt, de ce nu il placi. Niciodata nu e prea tarziu sa spui cuiva ca inseamna ceva pentru tine. Si niciodata nu va fi prea tarziu macar sa incerci ceva, indiferent de consecinte. Incercarea moarte n`are!.. Iar cine nu incearca, inseamna ca nu are hotararea de a trai cu adevarat. Degeaba ii pare apoi rau ca nu a incercat, sau ca nu a spus lucrurile la vremea lor.

  Uneori e prea tarziu.. Sa iti para rau. Sa regreti faptele facute, gesturile ce i`au enervat pe altii, vorbele grele pe care le`ai aruncat fara sa te gandesti dinainte. E prea tarziu sa incerci sa repari greseala facuta. E mult prea tarziu sa visezi la ce ar fi putut sa fie daca nu erai incapatanat si acceptai, spuneai, sau traiai momentul.

  Dar niciodata nu e prea tarziu sa iti ceri iertare. Orice ar spune altii! Niciodata nu e prea tarziu sa recunosti cine esti de fapt, ce vrei, si ce visezi. Niciodata nu e prea tarziu sa afirmi sus si tare ca esti un bou si - orice ar zice ceilalti - regreti ceea ce ai facut, ai spus, sau nu ai spus. Si uneori e mai bine sa pari slab in ochii altora, pentru ca si faptul ca iti recunosti greseala da dovada de putere si tarie in ochii cui trebuie, daca acel cineva chiar conteaza.

  Uneori da, e prea tarziu. Sa mai incerci ceva. S`a dus!... Si nu se mai intoarce, chiar de ai avea inca o viata la dispozitie. Atunci e momentul sa regreti ca nu ai incercat. Si orice ai face, orice ai spune, orice ai insinua, timpul nu se mai intoarce.. Accelerat sa fii! Si tot nu poti prinde timpul pierdut din urma!

  Dar chiar daca regreti degeaba, si a trecut de mult momentul, niciodata nu e prea tarziu sa iti amintesti. Sa te gandesti. Si sa intelegi daca, unde, de ce, cum, si cat ai gresit. Niciodata nu e prea tarziu sa inveti ceva. Si niciodata nu e prea tarziu sa iti fixezi bine in cap ca nu e bine sa faci asa. Pentru ca nu ai nimic de castigat. Si ai cu atat mai multe de pierdut daca ai gresit fix fata de cine nu trebuia.
  Niciodata nu e prea tarziu sa zambesti! Niciodata nu e prea tarziu sa faci ceea ce ti`ai propus cu multa vreme in urma. Niciodata nu e prea tarziu sa visezi, sa speri si sa incerci pe cat posibil sa iti indeplinesti scopul.

  Si niciodata!.. Niciodata nu va fi prea tarziu sa spui cuiva 'Te iubesc!' Indiferent de cum va reactiona persoana respectiva. Niciodata nu va fi prea tarziu sa lasi deoparte mastile, etichetele si multimea de intruchipari pe care le ai, pentru a recunoaste ceea ce simti. A meritat sa o spui? Foarte bine! Ai de castigat muuult, mult mai mult decat daca te abtineai. Nu era ceea ce sperai sa fie? Ai tot de castigat, macar stii o treaba sigura - nu merge frate.. Nu a fost sa fie. Treci peste.. Si continua! In nici un caz nu te opri. Spune, orice ar fi de spus, orice ai avea pe suflet. Atunci cand nu mai poti sa tii in tine. Atunci cand nu mai ai oricum nimic de pierdut. Atunci cand risti sa iti prapadesti si ultima picatura de caldura din sufletul tau, doar de dragul de a recunoaste cine esti, ce simti, si ce doresti.

  Niciodata sa nu spui 'E prea tarziu....' Nu se stie.. Niciodata!

 Si niciodata sa nu iti para rau ca ai incercat.

  Iar eu unul? Am preferat, prefer, si intotdeauna voi prefera sa imi para rau de ceea ce am spus sau am facut, decat sa imi para rau de ceea ce nu am spus, sau puteam sa incerc. Pentru ca e de o mie de ori mai dureros! Si pentru ca apoi stau si ma frec o viata intreaga cu gandul ca.. Poate nu a meritat sa tac. Si nu voi stii niciodata, pentru ca a doua oara poate nu voi avea sansa sa o spun. Ceva. Orice. Orice merita sa fie spus. Oriunde, oricine ar asculta, oricine ar vedea.

  Prefer sa imi asum riscurile! Si prefer sa fiu etichetat drept bou de intreaga lume, daca eu consider ca merita, si daca - atata vreme cat stiu ca eu, si cine conteaza pentru mine.. Stim mai bine decat ceilalti.

  Si tu? Incearca! Simte! Spune! Traieste! Niciodata nu e prea tarziu... Doar gandeste`te bine la consecinte inainte. Si ai grija sa fii pregatit mereu. Pentru orice situatie imaginabila.

 Cheers!

  Another post, in care am vrajit populatia. Nu sunteti de acord? Nici nu trebuie sa fiti. Nici nu ma asteptam sa fiti unii dintre voi.. Conteaza ca ma sustin ceilalti, aia care inca mai inteleg. De ce. Cum. Si cat de adevarat e faptul ca niciodata nu e prea tarziu pentru..

Orice! Iar tu? Candva, odata, ai sa citesti cele scrise aici. Si iti spun de pe acum, ceva ce sigur nu voi regreta, din vreun milion si ceva de motive, si de care imi voi aduce aminte o viata, din alt milion si ceva de motive... Te iubesc!!

Ganduri, momente..

  Buey!!.. Se apropie Anul Nou. Vertiginos! Nasol. Pentru ca iar a venit perioada aia in care numaram. Greselile facute. Problemele cauzate altora. Milioanele de ganduri, planuri, vise, idealuri care probabil ca nu le`am implinit nici anul acesta.

  Pe de alta parte realizam cat de fain a fost totusi anul. Cate am facut. Cate am vazut. Cate s`au intamplat. Si ne gandim daca au contat. Da! De o mie de ori da! Si excursiile, si cadourile, si plimbarile facute din pura placere, si sentimentele care oricat de putine si rare or fi fost, au fost intense!

  Nu aduce iarna ce aduce vara!... Dar vara a trecut. Din pacate. Si? O sa vina alta. Curand. Merita asteptata... Va reveni. Cu toata caldura, roua diminetii, natura veeeerde, atat cat a ramas din ea.. Noptile - uneori linistite, cu ditai cerul instelat la care sa te tot uiti - sau agitate de te si miri cum de acum e 7 seara si peste '5 minute' e deja 6 dimineata.. Uite un motiv bun sa astept anul ce vine cu nerabdare.

  Astazi imi permit. Sa am un milion de ganduri in cap. Sa ma gandesc la toate, sa fac bilantul trairilor trecute, pe unele lucruri sa ma concentrez, si pe altele sa le fac pachet, in speranta ca am trecut peste ele, iar daca nu - voi trece cat de curand. Peste tot ce nu am facut. Peste tot ce nu am spus la vremea sa. Peste toate greselile facute din reflex, chiar daca nu am avut dorinta de a ma purta tampit - unele lucruri se invata incetul cu incetul, ca nu ne putem schimba peste noapte, desi dorinta e mare!... Am sa le fac pachet pe toate astea, si am sa revin la ele cand va veni momentul, bineinteles in incercarea - nu de a le repara - ci de a le face in modul pe care il consider mai corect si mai avantajos.

  Anul asta am invatat! Toti am invatat. Ce? Inca ceva.. Din greseli. Din placeri. Din fapte. Din zambete. Si chiar si din curiozitate. Anul asta am sperat. Am visat. Am dorit. Si am trait. Cine zice ca a trecut degeaba?..  Imi pare rau dar ma grabesc sa il jignesc pe ala care spune asta. Nu a trecut degeaba. A avut pierderile, castigurile, suferintele, bucuriile sale. A avut tot ceea ce trebuia, si toate s`au intamplat exact asa cum ar fi trebuit. Nu, lucrurile nu se puteau intampla altfel. De ce spun asta? Pentru ca sunt inca aici, traiesc, simt, si imi doresc din ce in ce mai tare si din ce in ce mai mult sa continui sa exist. Din pura curiozitate. Din dorinta de a invata inca ceva anul viitor. Din incapatanarea ce ma conduce zi de zi, si speranta ca odata lucrurile vor fi iar cum am visat. Si din ambitia ce nu ma lasa sa dau inapoi, sau sa raman pe loc.

  De ce nu s`au intamplat chiar toate lucrurile pe care ni le doream? Asta e intrebare retorica. Pentru ca nu se putea. Pentru ca nu mai avea nici un farmec. Sa le obtinem pe toate acum, azi, in minutul asta. Pentru ca uneori si asteptarea, - nerabdarea, fac dorinta mai intensa. Pentru ca avem tot anul viitor la dispozitie sa lucram la ceea ce ne`am propus si nu s`a realizat. Pentru ca atunci cand ne vom indeplini inca o dorinta, satisfactia va fi mult mai mare decat ar fi fost daca s`ar fi indeplinit pe moment.

  Anul viitor nu va fi mai bun. Va fi la fel. Cu acelasi farmec original, cu aceleasi intamplari neprevazute, poate cu aceeasi rutina, poate cu aceleasi zambete, lacrimi, rasete si urlete in noapte. Doar acelea vor fi diferite. Pentru ca vor fi din cu totul alte motive decat anul acesta.

  A mai trecut un an.. Mult prea plin, mult prea incarcat de trairi, mult prea sufocat de suferinta, si mult prea putin parfumat de bucurie.. Imi permit sa parafrazez pe cineva aici - sper sa nu te superi! - dar momentele sunt acele clipe pentru care nu avem niciodata suficient timp... Nu ca nu am vrea, dar nu ne lasa realitatea. Si preferam sa ne concentram in schimb pe suferinta, pe durere, si pe nenorocirile care ne freaca zi de zi. De ce? Nu, nu de prosti. Ci pentru ca asa e firea umana.. Se gandeste prea mult la probleme, si mult prea putin la serile tacute in care tot ce s`a intamplat a fost mult prea frumos ca sa fie adevarat, prea mult la durerea ce ne`o provoaca altii (pana mea, ca nu suntem masochisti tampiti sa ne`o pricinuim singuri!), si mult prea putin la momentele in care 'ceilalti' si 'toti restul' chiar nu au contat.. Propun o schimbare. Sa ne amintim mereu de ceea ce a meritat, sa ne bucuram in fiecare moment de ceea ce e inca prezent si conteaza, si sa ne tragem singuri cate un sut in fund cand ne apuca grijile si ne lasa optimismul.

  Sa incepem anul cu ranjetul de rigoare pe bot, cu un optimism in care sa credem din plin, si cu dramul de speranta pe care fiecare il pastreaza pentru zile negre.. Merita!

  Un an a luat sfarsit, un drum s`a terminat.. Unul. Dar sunt milioane de alte drumuri ce abia asteapta sa fie descoperite, calcate, simtite, si parcurse pana la final. Si intotdeauna va exista un nou inceput. Iar daca drumul intarzie sa apara, hai sa il construim noi. Pentru ca suntem pui de romani. Si o avem in sange!

  Cheers!

What the fuck??!!

'Bahtalo creciunu'!!! Whaaaat???? Adica pe romaneste - 'Craciun fericit', sau pixu` meu ce o vrea sa insemne.. eu m`am prapadit de ras la expresia asta.

Hmmm Craciunu? Ca mai in fiecare an, mi`a lasat la gusturi pe bot care mai de care... Ce`i ma si cu Craciunu asta? Ba, asta se face in familie. Asta una la mana. A doua la mana, se face intr`o familie fericita. Ipotetic, dar mult prea ideal ca sa se si adevereasca. Si nu sa se imbete toti ca porcii, si vai ce Craciun fain o fost... Sa se simta toti bine, sa petreaca si sa rada de numa numa.. Aia da!

Craciunu meu? Pe anul asta? Pfff...aaa... no comment. Dulce - de la cola; ametit - de la vin; vesel - de la cartile jucate; amar - ca nu e cine am eu chef langa mine; si prapadit ca vai de lume - ca jumate l`am petrecut la munca.

A... Da.. Stai sa vezi, ca e interesant, unii dintre noi mai si muncesc ma. Si sa vezi ce mai spiritu` sarbatorilor si veselie sufleteasca ai cand auzi de pe undeva, pe cineva urland la tine.. 'Baaa hai ca tre sa muncesti baaa!'... What the fuck? Pai ce sclavie mai e si asta ma... Nu bat apropo-uri, nu injur sefii ca nu merita, (ma acu pe bune, toti avem sefi care mai de care.. mai conteaza? Au si ei partile lor bune, asta trebuie recunoscut...) nu ma plang, nu condamn pe nimeni. In fond si la urma urmei toti avem nevoie sa traim din ceva, iar asta cere... Unele sacrificii.

Dar Craciunu? S`a dus pixului de suflet, si inca de mult. Colindele? Ce cacao... Le cantam in vremuri stravechi pe la cine stie ce apartamente, de guitam unii mai dihai ca ailalti...   ...Hrusca si compania, care ne inmuiau cica urechile si sufletul cu versurile magice? S`a dus si ala de mult, desi il am si acum pe o caseta prafuita.. Nu o arunc, orice ar fi, dar nici nu ascult - mi`e frica. De ce? De deprimare ati auzit? Nu e momentul sa ma apuce. Sa ne apuce. Sa va apuce! What the fuck??

Craciunu.... O sa fie. Odata. Candva. Asa cum trebuie. Cum vrem cu totii. In familie cica. Fara servici, fara stres, fara betii urate - alea pot fi facute si altadata ma.. Chiar si fara bani daca e nevoie, in momentul ala nu or sa mai conteze.. Banii se fac! O vorba mare auzita candva de la o persoana mult prea importanta ca sa nu o amintesc.. Nu o voi uita niciodata.

Craciunu? Macar noi il facem.. asa cum e, bun, rau, poate cum am sperat tot anul, poate cu surprizele de rigoare, si poate chiar cu gustul usor amar cu care ramanem dupa ce trece, din varii motive... Dar il facem! Si ramanem cu ceva.. Macar cu un feeling, daca mosu intarzie sa apara (e criza ma!!).

Altii in schimb nu au o coaja de paine. Tremura rebegiti pe strazi, se uita cu groaza ca a mai trecut o zi in care te miri ce au mancat, si se ingrijoreaza ca nu au destule cartoane sa se infasoare noaptea ce urmeaza. Stomacu` li s`a uscat de mult, si singura coaja de paine, si aia uscata, le`au dat`o copiilor lor ce se invart haotic pe langa ei, zdrentuiti, murdari, fara nici cea mai vaga idee despre ce inseamna Craciunu, dar veseli totusi ca... Ca ce? Ca e sarbatoare? Habar nu au, ei traiesc pe strazi.. Dar vad lumea bucuroasa imprejur si se molipsesc..

Si tiganii? Dracu sa ii pieptene si pe aia. Imi inchipui ca isi ureaza cu un raget diabolic, unul celuilalt: 'Bahtalo Creciunu!! Te trais but!!'

Imi pare rau. De postul asta. Nu a iesit cum voiam sa fie. Nu a iesit cum v`ati fi asteptat sa fie. Nu e in nici un caz despre o sarbatoare frumoasa petrecuta in conditii utopice. Si nici nu ma apuc sa laud aceasta zi, pentru ca nu pot, nu vreau si nu am capacitatea sa uit de lumea inconjuratoare. De lumea in care traim. 'Drepturile omului?... Fiecare e egal cu celalalt?..' What the fuck????!!! O mare abureala.. Vrajeala! Teapa!! Propaganda, vorbe goale, tot ce vreti dar nu e pic de adevar in cuvintele astea. E o realitate cruda.. E pur si simplu o realitate cruda!! Si e realitatea in care traim. Ieri. Azi. Maine. Zi de zi. Si una dintre toate zilele se nimereste a fi Craciunul.. Maine il vom uita. Bradul impodobit? Peste o saptamana se usuca pasnic la ghena. Si colindele? La praf! Pana la Craciunul urmator.

Viata merge inainte.. Si daca ramanem in urma, riscam sa fim depasiti de tot ceea ce ne trage inapoi, de toate problemele si mizeriile ce ne rod zi de zi. What the fuck??!! Nu merita... Capul sus.. Keep going!!

Merry Christmas to you all!

Why? Why not!!!

  Ok, intrebarile astea le pun de zor la status de ceva vreme... Si cred ca a venit cazul sa raspund la ele. Cu raspunsurile de acum, de astazi, prin motivele din prezent. Si ca sa va dau de gandit - ofer mai multe variante de raspuns. Deh, lipsa de ocupatie... Sau nu? Hm....

 Who? Me. When? Now. Where? Anywhere there would be good music. How? Intense! Why? Why not!! `Cause I have one million reasons to do it. What? Whatever I consider it`s worth doing. Whatever I need to do. Whatever makes me feel alive. Whatever makes me love you more. Why? Why not!!

 Who? You. When? In the past.. And maybe in the future. Whenever you would need. Where? Hm.. Does it matter? Nope. Whereever you wish. How? In your own way. You`re not perfect, never will be, but it`s that originallity that matters. Why? Why not!! `Cause you have one million reasons to do so also. What? Whatever you wish at that moment. Whatever you need to see or feel. Whatever makes you happy. Whatever makes you think more of me. Why? Why not!!

 Who? All the rest of you. When? Beats me. Time sucks anyway. Where? The place is irrelevant as long as it makes you feel safe. How? The situation will dictate that. Why? Why not!! `Cause you have billions of reasons to do whatever you wish - just be responsible. `Cause you are grown up people and you have to take your own decisions, don`t let others decide what is right and what is wrong for yourself. Why? Why not!!

 Who? Them. When? When the pigs fly high. Where? As far away from us. How? What the fuck.. I don`t care. Why? Why not!! `Cause they are unimportant people. `Cause they never cared. `Cause they weren`t there for us when we needed. `Cause they never were, never are, and never will be part of our lives. `Cause they suck bigtime, and they deserve to be ignored. Why? Why not!!

  Acest post nu face referire la nimeni in mod special. Cine se considera, cine crede ca am scris special pentru el, cine crede ca face parte din vreo anume categorie enumerata mai sus, cine are si cea mai vaga impresie ca postul i se adreseaza... Din partea mea - sa creada ce o vrea. Ok, in postul asta eu ma regasesc. Si tu.. Si tu.. Si tu, de ce nu. Dar tu nu! Si nici voi! Voi nu faceti parte din viata mea. A noastra. A lor. Get away! Why? Why not!! 

 Later edit: nu am de gand sa mananc cainele. Hell no! Dar mi`a placut mult poza. Si tie ti`a placut si ai ras la ea. Si voua v`a placut si v`a facut sa va intrebati daca sa mancati cainele.. Lor nu le`a placut in schimb. Pentru ca nu au inteles. Nu vor intelege si nu le va pasa. Hai sa ii ignoram. Nu merita atentia. Nu merita stresul. Nu merita sa ne mancam nervii (lasati ma cainele, e vorba de nervi aici!) pentru ei. Hai sa ii trimitem la dracu si sa fim egoisti odata in viata. Why? Why not!! 

Fuckin` life...

  Azi m`am trezit cu pofta de viata. O pofta nebuna, nebuna de tot. Si m`a durut in 14 de toti, si de toate. Nup, n`am fost egoist, nici nu puteam fi. Dar am lasat la o parte problemele si grijile, am ranjit diabolic si am inceput ziua bine.

  Trebuie. Cateodata chiar trebuie sa ne trezim cu pofta de viata. Sa ni se para ca e cea mai buna zi pentru a face tot ce nu a fost facut, sa spunem tot ce nu a fost spus, si sa ne gandim la tot ce ne roade.. Dar cu o anume stare de spirit. Si starea aia ar fi ideal sa fie buna.

  Masina? Am curatat`o de zapada si am rugat`o frumos sa mearga cum vreau eu, nu cum o taie capul. Drumul? Uscat in mare parte, alb pe margini si insorit - un soare cu dinti mari, mari si reci. Muzica? Intotdeauna aceeasi - buna, un pic agresiva, si ritmata, sa ma impinga la a vrea mai mult.

Stare de comfort? Intins cat mai comod posibil in scaun, cu ochii mici de lene, pe jumate adormit, si bineinteles cu nelipsitul ranjet cu care ii sfidez pe toti.

  Azi a fost o zi buna. O zi in care mi`am adus aminte pentru ce merita sa continui. O zi ca oricare alta, cu singura diferenta ca am realizat inca odata ca daca renunt, is prost. Nimeni nu e prost. Unii sunt prea slabi, altii au nevoie de ajutor, iar majoritatea se dau batuti din simpla lene si lipsa de motivatie. Pacat. Pentru ca merita sa ii dai inainte. Chiar si cu 10 km/h, intr`o coada lunga pana la Paris. Odata ajuns la destinatie nu te mai gandesti ca drumul a fost lung si obositor. Dimpotriva, bei un vin fiert si realizezi ce fain e ca ti`ai atins scopul.

  Postul asta nu are nici un Dumnezeu. Nici nu trebuia sa aiba. Si ce daca? A fost o zi buna, vor urma si altele. Ce va intereseaza?.. Voi oricum faceti orice doriti de capul vostru, fara sa simtiti nevoia de sfaturi, urari de bine sau mai ales o ciocolata calda. Eu in schimb ma delectez cu Happy Hardcore.. De ce? Pentru ca si asta merita. Si cu o cafea tare, ca ziua e abia la jumate. Si continua sa fie buna.

  Nu va urez nimic, nu imi pasa nici cat negru sub unghie daca aveti nevoie de ceva. Dar voi fi intotdeauna aici sa va ridic privirile cand aveti nevoie, sa va dau un sut in cur cand e cazul, sau sa va zambesc - cu acelasi ranjet machiavelic care scoala din morti pana si pe cel mai tampit emo. Chiar daca voi veti ramane intotdeauna acolo. Eu raman pe loc. Inaintand totusi cu incet, cu grija dar ferm, de teama sa nu strivesc tot ce conteaza. Me. And my music.

 Cheers!!

P.S. Dap - m`am inspirat. De unde? Aia o stie cine trebuie. Si am facut postul acesta cu dorinta, speranta, si ideea fixa de a va suci mintile. Am reusit? Foarte bine! Mai savurati un cozonac, tot se apropie Craciunul!

First snow...

 Ahh first snow this year...

Prima pe naiba, a mai nins nitel.. Dar de data asta a fost ceva mai bine parca. Zilele astea ne vom trezi si vom privi fascinati la cum e totul alb afara.. Ca pe vremuri.

Cine isi mai aduce aminte de cum era inainte? Cand primul si singurul gand in prima zi de iarna cand ningea, era sa dam dracu deoparte mancarea, temele, si tot ce era neinteresant in jur, si sa iesim cat mai repede afara sa ne batem bine cu zapada?

Toti, fara indoiala.

A trecut oare magia zilelor de iarna in care nu conta altceva decat sa iesim cat mai des, mai mult si mai repede la joaca, si sa ne facem fleasca din cap pana in picioare? Ma indoiesc, nu vreau sa cred ca a trecut.

Some things never change.. si asta e unul dintre ele.

Mi`e greu sa cred ca vom creste si ne vom maturiza vreodata intr-atat incat sa nu fim catusi de putin atinsi cand vedem zapada in jur, copii care se joaca fara griji, si de ce nu, caini innebuniti de placere scurmand cu botul rece in stratul de fulgi albi si pufosi.

Dap, iarna are acel ceva special, si ma refer in afara de sarbatori.. E totul diferit, de la natura la oamenii insisi. Si mai e ceva.. Ati observat vreodata, in locuri linistite, sau chiar si pe strada, tarziu cand zgomotul orasului inceteaza, ca in momentul in care ninge zdravan, e o liniste nebuna de jur imprejur? Sfat: cand o incepe sa ii traga tare ninga bine, mai exact genul acela de ninsoare cu fulgi mari si repezi care se asterne in mai putin de 10 minute (si ramane acolo! ca asta conteaza), iesiti putin si ascultati.. linistea!

Si veti vedea ca am dreptate.

Amintirea ca am fost odata copii si ne`am bucurat la randul nostru de o ninsoare sanatoasa ca si cum ar fi fost al mai fain cadou de Craciun, amintirea ca odata eram afara inghetati, uzi si albi complet, dar razand in nestire, amintirea ca am fost odata in jurul bradului parfumat impreuna cu ai nostri, asteptand pe 'mosu' cu nerabdare, amintirea ca odata cutreieram blocurile din cartier cantand colinde mai ceva ca aia de la teologie, si razand ca nebunii, de se uitau oamenii carora le colindam la noi, ca la felul 16, toate acestea nu vor disparea.. Si cu fiecare fulg de zapada, cu fiecare adiere de vant ce miroase a iarna, ne vom aminti si vom zambi strasnic.

Am coborat mai adineaori afara ca prea ningea frumos.. si mi`am adus aminte de toate nebuniile pe care le faceam in vacanta de iarna, toate glumele si jocurile petrecute odata intr-o scara rece de bloc (ce ne interesa?.. acolo era cald, ne uscam si ieseam iar afara, o luam de la capat...) si m`a apucat rasul in mijlocul strazii. Cativa au trecut.. M`au privit.. S`au uitat in jur la cum ninge si au inteles.. Au zambit si au trecut mai departe.

Eu nu vreau sa trec mai departe.. Pot, dar niciodata nu voi avea puterea sa ma uit in jur, si sa zic.. 'Eh.. apa inghetata.. ce mare lucru.. e iarna, e ceva natural sa ninga..'.

Imi pare rau. Dar e mult, mult mai mult decat atat.

Don`t close your eyes.. Don`t forget something that once was most important.. Let it snow!!!

O Romanie sura...

Sura.. de ce sura? Pentru ca ba e alba, ba e neagra, ba e amandoua in acelasi timp. De cacao!..

Azi un presedinte, maine frauda electorala - therefor, alt presedinte? Cu Geoana nu e bine ca e mana lui Iliescu, cu Base nici atat, ca ne`a infundat in datorii cu imprumutul lui la FMI cu tot.

I hate politics! Nu mai dezbat subiectul gata.. Suntem o natie condusa de maniaci care se vor a fi austeri, dar tot in prostie o dau, manati de propria mandrie si de maratonul avid dupa putere si bani. Iar noi suntem prostii ailalti care tac si inghit, manipulati la rece de animalele de la putere. In fine, ma fut in politica!

Baaa uratilor, noi avem nevoie de oameni cu mintea deschisa, daca ar fi si cat de cat tineri, ar fi cu atat mai bine.. Sa zboare la dreacu toti vetustii din parlament, cu imaginatia lor redusa si ideologiile lor invechite!

Gata, tac, altfel ma enervez pe toti retarzii din conducere, fara exceptie.. Si nu merita, ca mai sunt si oameni cu cap pe acolo - pacat ca sunt eclipsati de aia care gandesc tot ca pe vremea raposatului..

O capitala sura, in care traficul ba e lejer, de mergi cu 60 pe bulevard, ba e sufocant, (hai frate, jumate de ora din Militari pana pe autostrada?.. Mai ceva ca la New York..)

Da, sambata am dat o raita in Bucuresti, foarte tare, nu zic, dar nu imi vine sa ma aventurez pe acolo prea des. Mi s-a reprosat ca nu conduc bine.. Ca nu semnalizez.. Ca nu dau prioritate.. Pai ce mah, sa vada aia masina de Valcea si sa ma ia de prost? Lasa ca pot fi si eu la fel de berbec ca toti ceilalti..

Prioritate?.. Pai acolo nu se ia in considerare nici prioritatea in giratoriu.. Se arunca toti ca apucatii, doar doar i-o lasa careva sa mai inainteze.. 5 metri! Ca apoi se fute tot, si se blocheaza si intersectia.. Pai ce mama dracu.. Suntem romani, la fel de egoisti si berbeci ca intotdeauna... 'Iete bah, ala o castigat 3 metri, waa o lungime de masina, sa`l fut, ma bag si eu ca nu ma face pe mine fraieru!..'

In rest - drum lejer, muzica pe masura.. Sfat de urmat - la drum lung merge si slow radio.. Merge de minune chiar! No stress.. Sa stii ca acasa te asteapta vinul fiert, aroma de scortisoara, eventual pateul de mere parfumat pana la Dumnezeu.. (Ehee, am exagerat - vise taica, vise!...) Iti vine sa iti bagi picioarele in toti ailalti de pe drum, si sa ii dai inainte (cu masura, in limita vitezei.. de siguranta!), ignorand pe toti si pe toate, as if ar fi soseaua ta nu alta.. Iar exagerez! Dar deh, pana nu ai trait feeling`ul, taci acolo molcom, si nu mai sughita dupa vise neimplinite!

Pana una alta, ca sa inchei, propun sa se instaleze semafoare in giratoriu. Intermitent spre stanga.

Eventual sa bagam acolo si coloana oficiala.. Sa se invarta toti ca zmeii pana ii vine romanului mintea la cap.

Cheers!!

Si iubesc!!!...

   Cu referire la postul anterior, va zic clar si verde in fata.. Nu urasc TOT ce ma incojoara.. ma! Berbecilor! Ca nu e posibil..
Daca ma apuc sa fac lista cu ce iubesc si ce imi place, apoi o sa scriu pana la adanci batranete si tot nu o sa termin..
Iubesc!.. Al dracu de mult! Unii ar zice.. 'Pe mine in primul rand!'.. Wrong! Pe mine nu! Pe mine incerc sa ma respect - e o mare diferenta!

Iubesc rasaritul, chit ca nu il vad, dar e acolo.. Iubesc viata, cu toate nenorocirile, tampeniile si rahaturile care o fac mai palpabila.. Si cu toate micile sau marile bucurii si cu toate lucrurile care conteaza si pentru care merita sa fie traita!

Iubesc muzica, si drumul intins, iar combinate.. Nu am cuvinte sa descriu senzatia. Iubesc adrenalina, si miscarile de precizie, iubesc dramul de nebunie care imi pune un rictus pe bot si ma indeamna la lucruri interzise.

Iubesc natura dar si tehnologia totodata, iubesc toate realizarile omului de pana acum, si ador sa fac parte din rasa asta nenorocita. Ii iubesc pe toti si pe toate, ce puii mei! Iubesc pana si echilibrul tampit care apare atunci cand ma umplu de ura, si il iubesc pentru ca altfel viata ar fi prea fada numai cu un singur sentiment... Either one, or another.

Iubesc chiar si ce nu inteleg, si pe cei ce nu ii inteleg - pentru ca asta imi demonstreaza ca nu sunt nici singur nici atotstiutor, si ca fiecare lucru si fiece persoana are un motiv foarte bun de a se afla acolo, unde avem nevoie, si cand avem nevoie, fara nevoia de explicatii.

Iubesc sa stiu ca nu suntem si nu vom fi niciodata singuri, si ca intotdeauna se va gasi cineva care sa ne intrebe ce facem, daca mai traim, daca ne mai pasa, si daca nu cumva avem nevoie de ceva.. 

Iubesc faptul ca pot sa am sentimente exact atunci cand e de dorit mai putin, dar atata timp cat stiu pentru ce le am, momentul conteaza mai putin.. Iubesc sa traiesc mai intens decat altii, si sa stiu foarte bine de ce, chiar daca nu exista o explicatie clara.

Iubesc amintirile, pe toate, fara obiectie. Si pe cele nasoale, si pe cele care sunt inca vii, care par ca s`au intamplat acum doua minute, chit ca poate sunt vechi de o ora sau de zece ani.

O mica paranteza... Ca vreau sa va intreb: ce pana mea ar fi viata fara amintiri? Sa habar nu ai ce ai facut, cu cine, cand, si de ce, sa nu stii pentru ce ai luptat, ai cazut, si te`ai ridicat iar? Jesus... Nu vreau sa ma gandesc.

Iubesc tot ce e frumos in jur, si tot ceea ce merita sa fie vazut, auzit, trait si simtit. Il iubesc pe acela care m`a ajutat sa incep o viata noua, si mi`a aratat ca nu e totul asa de cacao cum aveam impresia.. Si o iubesc pe aceea care mi`a redat increderea in mine atunci cand simteam ca m`am prostit de tot.

Iubesc sa stau cate o ora in telefon cu cineva caruia ii pasa si cu care imi permit sa rad si sa dau dracu toate gandurile negre.

O iubesc pe mama pentru vreo mie si ceva de motive, si o iubesc pe sora`mea pentru alta mie si ceva de motive..

Iubesc destinul, si hazardul, si faptul ca niciodata lucrurile nu se intampla exact asa cum ne dorim, si totul ma impinge la curiozitate, la dorinta de a trai si imi da vointa necesara sa perseverez in actiuni, gesturi, si sentimente.

Va iubesc pe voi ca veti citi si va veti gandi ca iar am innebunit de tot, si apoi o sa va buseasca rasul si veti intelege tot ce am scris aici, o sa zambiti si o sa va vedeti de treburi in continuare.

Iubesc prea multe lucruri si nu stau sa le enumar pe toate, si am milioane de motive pentru care le iubesc, iar atunci cand va veni momentul si voi simti ca nu mai are nimic rost, imi voi aminti de ele si voi ridica fruntea sus, impins de boaba aceea de optimism si dorinta nebuna de a da inainte no matter what.

Ok, pun pauza ca nu se termina lumea aici..Dap, iubesc si o sa mai iubesc.. Si va sfatuiesc sa faceti la fel.. Iar atunci cand se va fi terminat totul si nu veti mai avea rabdarea, puterea si dorinta sa va mai ridicati sa o luati de la capat, exact atunci e momentul sa ignorati si sa nu va para rau de faptul ca s`a terminat, ci sa iubiti faptul ca s`a intamplat!...  

Urasc!!!...

   Spuneam in postul anterior de aceia care nu inteleg ce si de ce frumos.. Si revin la subiect. Multi vor citi dar putini vor asculta si le va pasa.
Urasc!.. Urasc tot ce e tampit pe lumea asta, toate razboaiele, toata ura, toata invidia prosteasca, pana si ultima farama de gelozie..
Ok - question for all of you: de ce e omul prost? De ce nu poate fiecare sa inchida un minut ochii si sa se gandeasca.. 'Ma, da` prost is Doamne!..' 
Urasc.. 
Pe aceia care nu stiu sa pretuiasca ce li s`a dat.
Pe aceia care vor putere si nu se uita unde trebuie sa loveasca pentru a o obtine.
Tot ce nu e drept, dar se face 'pentru ca trebuie' cica.
Si tot ce se vrea a fi corect, dar nu se face 'pentru ca da prost'.
Urasc ochii reci, si urechile care nu asculta. Urasc gura lumii, urasc justitia care in nici un caz nu e dreapta, - dar deh, are dreptul sa taie si sa spanzure.
Urasc pe aceia care lovesc un animal si apoi il lasa in mijlocul strazii - 'duca`se dreacu, macar sa nu imi fi spart spoiler-ul!'.
Urasc pe aceia care vad animalul si nu se dau jos pentru ca 'eh.. ce pot sa mai fac pentru el.. Si apoi, e drumul aglomerat, nu am unde trage pe dreapta.. saracutu animal.. duca`se in pizda masii!!'
Urasc necazurile pentru ca nu vin de la sine, ci pentru ca ni le aduc altii.
Urasc nedreptatea, pentru ca oricat am vrea sa fie ca noi, vine vreun anume bou si ne da viziunea lui: 'De ce sa faci mah asta, ca iete in viziunea mea nu e corect.. Si altii or sa fie de acord cu mine mah, nu cu tine!'.. Il urasc si pe asta care spune asa ceva, da.
Urasc starea de spirit a natiunii, urasc spiritul de turma.
Poate unul din voi veti veni sa imi trageti un sut in dos: 'Ho ma, animalule, ca nu e totu asa de urat pe lumea asta!', dar va voi raspunde calm, si cu ura: 'Nu e mah, si nici nu vreau sa cred asta!'.
Urasc indoiala, feeling`ul acela tampit care, oricat de mult am vrea sa credem ca e pe dos si ca mai merita totusi ceva, apare ea si ne face sa nu fim siguri de propriile noastre ganduri.
Urasc oamenii care se indoiesc, urasc pe aceia care spun ceva si fac oamenii sa se indoiasca de ei insisi.
Suntem o rasa de prosti.
Urasc faptul ca suntem disperati si nu vedem decat ce e urat in jurul nostru, si oriunde privim, vedem acele lucruri de care ne e frica... 'Ah, iete mah.. Or sosit extraterestrii din spatiu.. Clar! Razboi, ce mai!'
Mortii masii.. Vine saracu E.T. de la PIX miliarde de ani lumina departare, poate vrea asta saracu sa vina sa vada daca nu cumva a ramas singur in univers. Poate ca prin cine stie ce minune, are forma umanoida si intelege semnul universal de pace - acela de a face cu mana.. Si poate vine sa ne faca cu mana, sa se linisteasca si sa accepte ca nu e singur, si apoi sa plece mai departe..
Teapa! Ca pana ajunge sa intre in atmosfera, ii dau americanii sau mai stiu eu cine mortii lor, direct in cap, de se alege prafu de pe scufia lu`E.T... 'Na mah ca am fost noi mai smecheri.. Voiai sa ne faci fraiere ah??'
Urasc starea permanenta de frica, de nebunie si de agitatie.
Urasc starea de panica, urasc sa stiu cum ar actiona oamenii in caz de cataclism. 
Ma urasc pe mine pentru ca sunt bou, si vreau sa cred in ceva ce poate nu mai exista, vreau sa cred in tot ce altii dau cu piciorul, si vreau sa imi pese.
Da, vreau sa imi pese. Vreau sa nu arat lumii ca urasc atata. Teapa mah, nu e cum credeti voi.. Si va urasc din plin pentru ca ati crezut chiar si un singur moment ca nu imi pasa si ca imi vars dracii aici.
Va urasc pentru ca nu intelegeti si nu vreti sa intelegeti.
Inca pastrez dramul tampit de optimism, ala care m`a facut sa dau inainte ca un berbec, ala care atunci cand am crezut ca s`a terminat totul, mi`a dat un sut in cur si mi`a facut vant urland din urma mea: 'Inainte!.. In mortii matii de copil prost! Nu te da batut!'.
Uite ma.. Pe ala nu il urasc. Pentru ca ma tine puternic, si imi da speranta ca inca merita sa cred, sa simt, sa sper, si sa traiesc.
Imi pasa, vreau sa imi pese, vreau sa continui, vreau sa iubesc si sa fac tot ce altii nu vor intelege, vreau sa spun tot ce altii nu vor sa auda, vreau sa traiesc exact cum ar parea mai incorect in ochii tuturor. 


Oho.. Postul asta l`am scris la draci. Ma urati pentru ce am scris aici? Super tare! Va urasc si eu pentru asta.
In urmatorul post voi scrie fain frumos si lucrurile pentru care sunt al dracu de mandru totusi, lucrurile care merita. Voi scrie si ceea ce conteaza, de ce vreau sa iubesc si ce merita atentia mea, voi scrie toate lucrurile care ma fac sa sper, sa visez si sa nu ma dau batut. Pai ce mama dracu.. Nu am innebunit de tot ca sa las totul balta - ar fi cea mai proasta alegere. Si nu veti intelege, si nu veti vreti vrea sa cititi.. Iar daca veti citi nu veti vrea sa credeti. Hopa.. va urasc si pentru asta!

Reverie...

    Subtitle - Vis de Iarna..
  Pacat. Pacat ca nu toti or sa inteleaga. Acest post nu e pentru cei parveniti, pentru cei ce nu accepta frumosul, pentru cei ce nu inteleg ce e viata, pentru cei ce au bani dar nu au suflet, pentru cei ce asculta muzica doar pe post de fundal si nu o simt.. Si lista poate continua.
  
  Nu conteaza cum, nu conteaza de ce, dar am avut o reverie.. Mai tare ca`n filme nu alta!.. Sunt ironic desi nu ar trebui.. Nu in acest post!


Un vis.. ce incepe in cea mai rece iarna.. Iarna care este asa cum trebuie sa fie o iarna.. Cu multa zapada, si cu acel spirit magic de sarbatori care se pierde usor, usor, de la an la an.. 
Te`am intalnit.. pe cea mai singuratica banca din tot parcul rece si inghetat, in cea mai neagra noapte.. Si in momentul in care te`am vazut, am simtit cum ma incalzesc desi gerul insuportabil incerca sa imi rapeasca si ultima picatura de suflare.
M-am asezat langa tine.. si am inceput cu un simplu 'salut'.. Mi`a trebuit mai putin de un minut ca sa imi dau seama ca te astept inca de cand se faurea lumea.. Mi`a fost de ajuns ora de uitare in care nu imi explicam de ce simt ca te cunosc inca de cand am deschis ochii prima oara in aceasta lume glaciala si fara rost.. A inceput sa ninga.. iar noi ne`am imbratisat pentru prima oara, sub cerul posomorat, sub copacii mirati de dragostea infioratoare ce se petrecea sub ei.. Si am ramas asa pana a inceput sa ninga.. Fulgi de zapada repezi, ce inveleau tot in jurul lor, ne rascoleau parul fara rusine, ne acopereau si ne inundau cu puritatea lor ca mai apoi sa se topeasca in noi, in caldura si pasiunea emanata cu atata sinceritate de fiecare.. 
Au trecut minute ce pareau decenii.. Ore ce pareau secole.. Si nu imi explicam de ce.. Nu, nu era nerabdarea de a te intalni din nou.. Era dorinta de a nu se termina ceva atat de frumos, dorinta de a nu reveni la viata blestemata si insipida in momentul in care ma voi trezi.. Dorinta de a nu inceta acel ceva inca inainte sa inceapa bine..  

Liniste.. Atata liniste.. Atata incat am crezut ca timpul s`a oprit in loc, facand loc lucrurilor care chiar contau pe lumea asta.. 
Inca nu ai plecat.. Si nu vei pleca niciodata.. Esti aceea care s`a oprit in fata mea, care nu a fugit si care.. Mi`a redat increderea in sine.. Pentru ca esti aici, acum, si ti`ai castigat, doar prin cuvinte si priviri, meritul de a ramane pentru totdeauna in sufletul meu.. Pentru acel minut de imbratisare sincera, pentru acel minut in care ai fost numai a mea.. Uitand de toata lumea sumbra ce ne inconjoara.. A minute for a lifetime.. A lifetime for a minute.. 
Candva, un fulg de nea mi se va opri fix in varful nasului.. iar din tot ce e alb, pufos si minunat in jurul meu, doar fulgul acela va conta.. Pentru ca imi va aduce aminte de noaptea in care am trait cel mai frumos vis.. Fara retineri, fara bariere si fara limite.. 


Vor trece ani... Grei si fara sens.. Ani in care voi uita de visul meu, dar nu voi uita de tine.. Iar intr`o zi... Te voi regasi pe aceeasi banca, in acelasi parc.. Si ma voi apleca incet, si iti voi sopti.. 'Mais ou sont les neiges d`entent?'... Iar ochii tai se vor umple de lacrimi pentru ca vei stii cine e inca inainte sa te intorci... 


  Ultima parte - da, e parafrazata pentru cine a citit Mihail Drumes in copilarie - va intelege.. Si poate nu trebuia sa o pun.. Dar nu tot in lumea asta are happy end.. Acest post nu vrea a se fi un 'american dream'. Dar e irelevant.
De ce am scris postul asta? Pentru ca trebuia.. Si pentru ca a fost nevoie de o anume persoana care sa imi aduca curajul de a face asta.. 
Cum ziceam si intr`un post anterior, life is worth living.. Cu toate lucrurile bune sau nebune.. Cu toate problemele si fericirile.. Merita traita. Din plin chiar. 
O ultima rugaminte.. Nu ma condamnati.. Fiecare viseaza, dar nu fiecare intelege ce si mai ales de ce e frumos.. Dar voi reveni cu asta in viitorul post!



  

 

 

Give or take?

  Ca tot vorbeam de lucruri bune... Iete azi am facut un lucru bun... (cine stie cunoaste...). Respectiv am dat ceva, cuiva, ceva ce mie nu imi mai folosea sigur, dar poate cui i l`am dat ii va prinde bine.. Si probabil o sa fie mai recunoscator decat e cazul.
  Ce? Nu conteaza... Conteaza gestul si feeling-ul. L-ati incercat vreodata? Sa stiti ca e cineva care are nevoie, si sa stiti ca il puteti ajuta? Poate ca da, dar ati preferat sa va doara in cot.
Multi spun - 'Eee.. Lasa tati, sa se descurce cum poate... Ca nici eu n-am avut..'. Bine bine.. Dar - chiar e corect?.. Lucrurile sunt simple.. Cel putin in viziunea mea de acuma.. Eu am. El nu are. Pai hai frate sa ii dau, ca poate ii fac un bine. In orice caz mie personal nu imi fac un rau.. Asta e clar.
Dar romanul e egoist. 'Lasa frate ca am acu, si daca dau, poate cine stie cand imi trebuie.. Mai bine tin eu. Numa pentru mine'. Pana se invecheste de tot. Si omul bineinteles il arunca apoi.. Nasol. 
Altii dau - dar pe bani.. Cat de putin, dar sa 'ii iasa ceva'. Pai... iar intreb.. E corect?.. Poate in viziunea unora e corect. Dar pentru mine nu mai e. De ce?..
Revenind la postul anterior - iete ca asa vrea pixu meu momentan. Sa dau si sa nu cer inapoi.. Sa stiu eu pentru linistea mea interioara ca am facut un gest frumos. Doar pentru feeling.. Si iar o sa ziceti - 'Asta bate campii...' Oare?
Pana nu incercati nu aruncati cu pietre ca zau nu are rost. 
Multi stiu doar sa ia. Putini stiu sa dea.. (Nu zic 'de pomana'. In nici un caz.. Ci doar de dragul de a da!). Si mult mai putini stiu sa primeasca. 
Sursa de inspiratie?.. Uite aici. Pacat ca nu e asa in fiecare oras. Un loc unde sa se intalneasca fiecare cu oricine, sa dea si sa ia dupa bunul sau plac. De la obiecte marunte, la obiecte care chiar au o anume valoare.. 
  Ma voi contrazice nitel... Desi mai degraba voi rectifica o mica greseala... Nu era ca 'romanii sunt egoisti' ci 'majoritatea romanilor sunt egoisti'. Si mie la ora asta mi s-a pus pata sa nu fac parte din majoritate. 
  In orice caz, ca sa inchei - a meritat. Pentru mine cel putin. M-a facut sa ma simt mult mai bine... Si chestia asta conteaza mai mult decat suma modesta pe care as fi obtinut-o candva pe obiectul respectiv. Trust me!
  So... what next? :D

 

Long absence, short story...

Ok... So here i am again. Am lipsit, aia e... Real life sucks, si ne tine ocupati.
Dar trebuia sa revin cu o idee (bineinteles multumesc lui Tackybear ca m-a facut sa vad asta - cam jumate din post`ul acesta are dreptul lui de autor).

 Ok... se zice ca unele lucruri din viata nu se schimba... Dar altele da, cu siguranta. Ma trezesc dimineata si ma intreb daca viata are rost sa fie traita?... E la fel in fiecare zi... acelasi pat, aceeasi casa... Aceeasi viata, acelasi job, aceleasi ganduri de roman tampit.. Dar stai ca ies afara din casa si vad lumea din jurul meu..  Si vad ca lumea s`a schimbat. Noi am crescut... Oportunitatile au inceput sa apara. Dar noi nu ne-am schimbat.. 
Ne purtam cumva in anume situatii... suntem cineva de fata cu altii la job sa zicem.. Si cu totul altcineva in alte situatii... la facultate poate?.. Asta ca sa fim cu totul si cu totul alte persoane in mediul in care ne simtim bine... Cum ar fi acasa sau langa persoana la care tinem... Am ramas prost cand m`a pus dracu sa ma intreb.. 'Ba da` de fapt.. cine dracu mai sunt eu in fond si la urma urmei? Cu atatea masti si porcarii, cu atatea eschive si manevre.... Care pizda masii o mai fi personalitatea mea??'. Se pare ca eram beat cand ma intrebam porcariile astea.. Si apare fratele mai mare.. care daca nu era pe alalalt continent cred ca imi dadea o palma.. Si zice.. 'Bah personalitatea ta e aia care se regaseste in orice context... in orice imprejurare... si in orice situatie... Ceea ce se repeta'. Sa mai adaug ca m`a pus pe ganduri si mi`am dat seama ca de fapt, in spatele tuturor mastilor si vorbelor... Eu tot cel dinainte am ramas?.. Ca si voi toti dealtfel.. Cu diferenta ca am mai invatat unele lucruri si imi place sa cred ca m`am maturizat cat de cat... 
 Suntem ce eram de mici, suntem ce voiam sa devenim de mici (in ceea ce priveste personalitatea), ne`am format propriul stil, si ne`a caracterizat mediul de viata in care am trait.. Dar am invatat sa ne ascundem in spatele unor etichete care sincer cateodata.. nu isi au rostul. Pacat ca viata ne obliga sa parem altceva decat suntem de fapt...
Ce nu s`a schimbat? Nu s`au schimbat amintirile, nu s`a schimbat copilaria noastra, nu s`au schimbat lucrurile care ne fac bucurosi... Si undeva in fundul strafundului nostru nu ne`am schimbat nici noi... Am ramas la fel de buni ca in copilarie, sau cel putin a ramas dorinta de a fi buni, de a face bine si de a avea parte numai de frumos... Dar din pacate s`au schimbat prietenii.. Si societatea ne`a facut sa ne dorim sa fim ce vor altii sa fim.. Nu ce vrem noi. Nu credeti? No pai, atunci mereti de ii intrebati pe cei din juru vostru ce parere ar avea daca deodata ati avea chef sa va 'dematurizati' intr`un fel.. Si sa fiti exact cum sunteti, sau cum visati sa fiti in sufletul vostru, fara sa va pese de consecinte si de etichetele pe care vi le vor pune ceilalti... 
Va zic eu - or sa spuna ca ati capiat. Sau ca ati citit vreun blog tampit care v`a pus pe ganduri.

Pana una alta, iete eu de maine am chef sa fac numa lucruri bune, pentru mine si pentru altii... Sincer nu cred ca o sa imi iasa, avand in vedere mediul mediocru in care imi petrec jumate de viata (respectiv job-ul), dar eu incerc sa vad ce iese.. Si sunt curios cati or sa aiba curajul sa se afirme in lume si sa zica... 'Iete ma, asta sunt eu de fapt, va convine???' 
Oops, era sa uit... Da! Viata are rost sa fie traita! Pentru tot ce ne bucura, pentru tot ce visam, pentru toate lucrurile care s`au schimbat, pentru tot ce nu s`a schimbat si nu o sa se schimbe niciodata, si pentru tot ce facem, fie ca e bun sau rau, fie ca vrem sau nu vrem... Orice are farmecul sau in fond!..
Cheers!

It`s a must!

So so... blogu` meu pare a se cam plictisi, si a va plictisi si pe voi... nasol. Pentru aia care citesc, daca se plictisesc. Anyway, eu ma pis, (oops), si in timpul acesta, ce se goleste face loc ideilor sa coboare din capul (de sus), si ala mult prea surmenat... spre capul cu care gandesc cel mai mult.
Enough bullshit, let`s start the fucking show!
Am adunat o lista micuta, pe care poate o sa o mai intregesc din cand in cand, cu lucruri 'must have' pentru posesorii de Dacii (vechi si foarte vechi, de Logan se ocupa service-ul). So so, sa incepem:
Must have:
- 2 surubelnite. Neaparat. Sunt sfante! repara orice ca prin magie, pot fi folosite si cu alte scopuri.
- 1 cutit mic de bucatarie, cu zimti. E bestial, taie orice posibil la Dacie. Inclusiv caroseria daca e folosit sarguincios.
- porcarii de rezerva. Becuri, furtune, piulite, saibe, toate piesele imaginabile si inimaginabile din masina (eventual tot blocul motor)... Eu detin numai becurile!
- spray de geamuri. E sfant si ala, in caz ca pica motorasu` care ajuta la spoirea parbrizului cu lichidul mai sus numit..
- 1 patent. E dumnezeiesc nu alta! 80% din masina o desfaci cu surubelnita si patentul.
- o siguranta (ceramica). Ajunge, restul problemelor le repari cu o bucatica de cupru, e testata figura... si risti sa arzi ca soarecul.. Dar de asta a fost inventat cuvantul 'aventura'.
- 1 surub. Hai doua maxim. Daca ai nevoie de mai multe, nu iti face griji, le desfaci din alte parti ale masinii cu surubelnita mai sus mentionata.
- Neaparat! 1 cablu de tractare. Am patit-o pe pielea mea, si l-am hirotonisit si pe ala in portbagaj, nu mai iese de acolo never ever... E riscul prea mare!
- Memorie fotografica. Asta e pentru soferul masinii mai mult.. Sa isi aduca aminte berbecul ce a facut nenea mecanicu, cand s-a stricat masinuta, si sa isi incerce norocul si el. A se folosi metodele: 'Parca asa, parca asa...', 'La bungheala', 'La ghici', si mai ales 'Da Doamne sa mearga!'.
- Coliere pentru capace. Daciile au capace la roti. Aia care nu isi pun capace sunt fraieri. In momentul in care faci pana si trebuie sa pui la loc capacul luat din talcioc, din material 'care imita jentile cromate, care imita fitzele', neaparat trebuie si colier, care imita plasticul.
- 2 boxe cracanate. Neaparat. Sa caraie caroseria si lumea sa zica ca`i tunata. (Pe asta am parafrazat-o, dar aia e!)
- Bata de baseball. Ca asta au toti cocalarii. Eu am altceva. Cine stie, cunoaste.
- O umbrela. Ca in masina se mai intampla sa si ploua. Acum am descoperit folosinta vechii umbrele rupte pe care mi-a 'donat-o' fostul proprietar. Eu, berbec, am aruncat-o. Tough luck.
- O cruce mare. Ca poate, Doamne ajuta. In orice caz, frane nu ai. Nici un proprietar de Dacie nu are. Ala care zice asa, minte ordinar. In cazul in care esti in Dacie si franezi, incetinirea masinii e doar o impresie... De fapt se invarte Pamantul mai rapid, fix pe directia ta de mers, iar masina ramane in urma. Nu ai frane!
- Poza lu` Nicu', Guta, si alte suveniruri sa nu ai. Nu toti suntem manelisti! Huuu!
- O cutie de servetele. Umede sau de masa. Au cele mai nebanuite folosinte!
- Din nou pentru sofer in mod special: imaginatie. Cateodata te trezesti uitandu-te ca berbecul la masina... Si in momentul ala stii ca trebuie sa improvizezi un artificiu ca sa iti poti continua drumul.
- 2 telefoane. Unul sa aiba baterie si celalalt credit. Neaparat unul sa fie codat pe retea. E mai palpitant asa!
- 1 pumn de negrese. Negresele sunt, cum ar veni, cele mai importante surubele faurite vreodata pe pamant, si se imbina de minune cu Dacia. Si la propriu si la figurat. Gauresc orice, prind totul de orice altceva, de la plastic, la tapiserie, si de la carton la caroserie. Tot ce trebuie ca sa indeplineasca misiunea de a gauri-prinde, este indispensabila surubelnita, si vointa launtrica a soferului de a gauri masina cu aceste doua scule.
- Ultima piesa si cea mai importanta: inca o surubelnita in porbagaj. Daca pierzi vreuna din cele pe care le tii in bord, ai belit-o.
Si cam atat momentan... Voi mai reveni cu idei pe viitor.


In caz ca aveti nelamuriri sau considerati ca am omis piesele importante si sculele indispensabile, va inselati. Lista asta cuprinde cele mai importante chestii. Toate celelalte (cric, uleiuri, chei, roata de rezerva), sunt detalii numai. Le are orice prost. Alea nu sunt sfante! Ci 'default'. Cheers!

Tuborg Green Fest!

Fain... foarte fain la Green Fest.. O singura noapte am prins. 5 septembrie... Parcul Izvor... multa lume, multe beri, si of course, multa muzica buna!
Am ratat Zdob si Zdub pentru simplu motiv ca am ajuns in Bucuresti pe la... Hmm.. 6? Parca, dracu mai stie.. Si am ajuns la concert... sa mor daca stiu la cat am ajuns la concert...
Ce a mai fost? A da, The Herbaliser cica, jazz la greu.. nu m-am dat in vant, in schimb m-am dat cu bere pana a inceput show`ul propriu zis.. Guano Apes! Demential spectacol.. Las imaginile sa vorbeasca. Daca a fost ceva care a incheiat vara cu brio, asta a fost. Si una din partile faine a fost ca intrarea era libera (bineinteles erau destui tampiti, colorati si alte natii, dar cine dracu le dadea importanta...). Noi ailalti eram ocupati cu muzica, nu cu balciul din jur.
Si cum ziceam, bere la greu. Dupa concert a binevoit sa ne ia un nene taximetrist care ne-a ocolit cam vreo 7 strazi si 15 statii (in viziunea mea cel putin, ca imi bagam... in el pe fata ca tot ne ocoleste..), ca sa ajungem sus La Motoare (cine stie, cunoaste), unde i-am dat iar cu bere.. pai ori e bal ori e spital.. Am stat acolo putin, dar destul cat sa bag in mine trotil, si inca mai incapea dar deh... Ca la intoarcere cica ploua din greu dar al dracu daca imi mai pasa, desi ma murasem serios.
A doua zi a fost si mai interesanta, ca trebuia sa plec inapoi, si inchipuiti-va un gagiu mic si urat, cu ochi mici si cu muzica aproape in blana, alergand cu o Dacie caraita cu vreo 80 pe Dealu` Negru... mahmur fiind, abia asteptam vreun Garcea sa ma opreasca pe undeva.. Ii explicam eu apoi de ce sunt sferto-beat (semi nu aveam cum, dar nici treaz nu se prea putea spune), si de ce ma jucam de`a Senna pe sosele.. Mai bine ca am nimerit la un hotel (pensiune, pizda masii) si 'm-am troznit' cu o cafea buna... De mult n-am baut o cafea asa buna. Si nici pana la ora asta nu imi dau seama cum am ajuns cu bine, si pe ploaie, atata drum.
Overall, a meritat distractia din plin, si cum spuneam, un concert bun a incheiat vara cum nu se putea mai bine.

Am vaga impresie ca blogu` meu se transforma cateodata intr-un jurnal tampit, dar deh, traim intr-o tara libera si am dreptu` sa scriu ce doresc... Right? Whatever! Rock on!

Dog speed!!!

Buey, sa va zic una tare.. Se intampla aseara, pe drumul dinspre Olanesti spre Valcea... Pe undeva dupa Pausesti-Maglasi.. Eu cu masina, in fata alt 'participant la trafic', sa ii zicem.. Gicu`. Gicu` deoarece doresc sa ramana in anonimat, dat fiind ca a reusit sa acroseze partial, o buca de caine.
Si cum spuneam... Mergeam noi linistiti... Viteza de croaziera aproximativ 50 km/h.. Si deodata apare un caine de pe marginea drumului.. Alergand intre masina mea si cea a lu` Gicu` din fata.. Si incepe cainele sa accelereze. Fratilor deci va jur, cainele ala parca avea pe dracu in el.. Il vedeam cum accelereaza intr-un ritm.. ametitor! Si daca am vazut asa, i-am dat si eu mai tare, ca disparuse deja dupa o curba.. Si ma uitam ca bou` la kilometraj, asta imi indica 60km/h, cainele continua sa se distanteze.. Ba da-l dracu de caine, am zis ca e imposibil. Si deodata trece cainele in viteza pe contrasens, intra in sant, si incepe sa dea din labe cum nu am mai vazut in viata mea, cred ca ar fi dat clasa la orice ogar de rasa pura... Ma jur ca in momentul ala am avut impresia ca vrea sa faca drift... Performanta reusita dealtfel, ca dupa vreo '20 de rotatii de labe' parcurse in cam 10 secunde, a DEPASIT pe nea` Gicu` si i`a taiat calea... eu aveam in continuare 60-70km/h... Cum spuneam, cainele i`a taiat calea si a reusit sa treaca in proportie de 90% prin fata masinii... In schimb nu a calculat bine ca i-a sters nea` Gicu` juma de buca cu farul din dreapta... Eu, cum n-am mai avut timp sa incetinesc, l-am depasit si eu pe Gicu` si observam cu stupoare ca i se stinsese farul... care apoi s-a reaprins (probabil se miscasera contactele din cauza socului, dracu stie). Partea interesanta e ca masina lu` nea` Gicu` nu prezenta urme de 'accident', nici macar o zgarietura... Iar cainele, disparuse, continuand maratonul ca nu pot sa ii spun altfel. In ritmul in care alerga cred ca ajunsese la Pitesti cel putin, daca nu mai departe. Jesus!

Acest articol nu este un pamflet. In nici un caz. Cainele a fost acolo, eu cu nea Gicu` asemenea, si am vazut amandoi ce s-a intamplat... si ca sa il citez pe Gicu`: 'Ultimul lucru pe care l-am vazut a fost curu` cainelui in bataia farurilor'...
Intamplarea asta imi aduce aminte de bancul cu iepurasu care lua extasy si ii alerga pe toti prin padure... Dar da-o in pizda masii de treaba, cainele ala nu era nici drogat, nici posedat, cred ca era Dracu insusi, la maraton pe soselele Romaniei.
Si acu sa il mai vad pe vreunu care se poate lauda ca a vazut un caine alergand cu 60-70km/h, pe sosea, la miezul noptii ca ii dau o lada de bere moca....
In fine... toate ca toate dar eu pana acum nu am mai vazut un caine care sa faca drift. Tot respectul pentru dihanie... Am trait sa o vad si pe asta! :D

Cozia!! Freackin` insane!

So... here it goes!.. N`am mai postat de ceva vreme pe blog, ar cam fi cazul... Si incep cu o experienta traita de curand, mai exact sambata, 1 August... Bad fuckin` day! Cand m-a pus dracu, eu neintretinand relatii prea bune cu Cel de Sus, sa ma scol pe la... pfff... 6 jumate dimineata, sa plec pe Cozia.. Cu un anume grup de prieteni. Bun.... Wait, the show just started! Ajung eu fain frumos cu masinuta din dotare (Dacia 1310 Caprice Classic - tre sa scriu post si despre ea..).. Ajung cum ziceam, la Pausa. Si ce mi se pune mie pata... Grupul meu urcand deja in sus spre Manastirea Stanisoara, pe jos, hai sa urc si eu, dar cu masina, ca deh, aveam oarecare durere de picioare... Si ma apuc sa urc... prin niste hartoapele lu` Dumnezeu, ca pana la urma am dat intr-o rampa nisipoasa pe care masinuta nu a mai dorit sa o urce... In schimb a inceput sa scoata fum. Gros. De la discul de ambreiaj. No bun, m`am intors la oarecare pensiune si am lasat`o sa odihneasca... In pace. Si am dat sa sui la pas pana la manastire... Odata ajunsi, ce ma hotarasc eu, ia sa ma sui pe varf, ca tot sunt aici. Singur dealtfel, ca din tot restul grupului mai era numai un baiat, iar restul fete, prea obosite si nehotarate sa urce sus de tot... Si hai la pas pe traseul marcat... Vreo 3 marcaje, cercuri, triunghiuri si liniute... Eu trebuia sa il urmez pe ala cu liniute... Si am ajuns intr`un final sus pe varf... fain frumos, cu adidasii in curs de rupere, (deh, berbec, n-am mai avut nevoie de ghete)... Totul bine pana aici. Poze, mesaje, telefoane, 'Ba sunt sus, e minunat, peisaj de vis, ce mai, sunt cineva!'.. Trece vreo ora, zic gata m-am odihnit... Hai sa cobor. Si incep sa o iau la pas lejer pe drumul care speram sa ma duca inapoi la manastire... Proasta alegere, pentru ca la un moment dat am ramas fara marcaje. Singur cuc in padure, de nebun, cu un singur marcaj, triunghi albastru incercuit de unul alb... Hmm not good. Pentru ca nu pe ala trebuia sa il urmez, si stiam asta. Dar cand am observat eu intr-un final ca am gresit drumul nitel, am zis ca nu are rost sa ma intorc. Si i-am dat inainte... Si mai proasta idee. Pentru ca la un moment dat, am observat cu deosebit interes ca ma abatusem de la traseu cu mult... Cu ranjetul inca pe bot, am decis ca e cazul sa continui, ca ce se poate intampla... Nu stiu cat era ceasul, ceva spre 3-4 dup-amiaza... Si am continuat sa cobor.. Ca sa ajung mai apoi intr-un luminis plin de ferigi. Cu vreo 4-5 vaci care pasteau imperturbabil, si un bou masiv care ma privea... cam fix... Nu as sti sa spun motivul, dar mi-a tras niste priviri de genu 'what the fuck are you doing here?'... Cioban din parti, in schimb le pazea o potaie jigarita care a inceput sa schiaune in stil 'agresiv' spre mine... Bun, am continuat sa cobor, observand ca ma apropii rapid de baza dealului si, inca optimist, nu m-am lasat pana nu am iesit din padure. Surpriza! Nu eram in nici un caz la Stanisoara, nici macar pe aproape. Ci pe niste coclaurii lu` Dumnezeu, ca se vedeau ceva case in departare, si niste ulite prafuite... Intreb eu pe cineva, o oarecare 'tanti', incotro sa o iau spre Stanisoara... Si imi explica aia... 'Ca sa vezi ca trebuie sa o iei prin padure inapoi, pe niste poteci uitate de lume, dar mai bine te sfatuiesc sa o iei pe drumu asta, sa ocolesti vreo X kilometri... (aproximativ 200 in viziunea mea, undeva inspre Arges-Pitesti), si iesi la Jiblea parca, si apoi faci autostopul pana in Pausa inapoi...' Ce mai, futaiu dracului... Eu berbec, mi-am zis ca merge si prin padure.. Si am luat-o usurel inapoi in directia in care banuiam ca ar fi manastirea... Mai intreb un baiat schilodit si ala, ma indreapta tipu` spre niste dealuri si vagauni de credeam ca acolo raman infipt... Si incep sa tai padurea usurel... Usurel pe dracu, ca muream de sete (noroc cu bidonul de Fanta luat prin cine stie ce presimtire neagra, din care sugeam cu spor..). Si ajung la drum blocat cu un gard simbolic... Eh, am zis ca nu are rost sa sar gardul... si m-am intors inapoi inca vreun kilometru... Pana am dat de un oarecare cioban, si am inceput sa urlu la el (eu pe o colina, el pe alta..) 'Alo ba, nenea, incotro spre manastire??' La care ciobanul a inceput sa vajaie ciomagul din dotare intr-o directie cu totul diferita fata de locurile prin care ma plimbasem eu, 'Iete ma, incolo, te faci in jos la fagul ala, si daca esti spornic de picior, in 15 minute ajungi pe drumul spre manastire!'... Zis si facut. Partea proasta era ca habar nu aveam cum arata un fag, dar presupuneam ca e vorba de un oarecare copac inalt, care se vedea in directia indicata... Si intr-adevar, privind cu atentie am descoperit o poteca ascunsa langa respectivul arbore, care incepea de fapt abia dupa copac... si am luat-o vitejeste pe drumeag. Cu groaza totusi, ca se adunau norii. Si in padure incepuse sa se intunece.. Baterie la telefon cucu, Fanta pe terminate, de tigari nici nu mai aveam chef, cu picioarele facute zob, eu ranjeam la pas fortat pe poteca... Intr-un final dupa vreo juma de ora, dau si de drumul principal pe care il cautam, de vreo cateva ore bune. Si o iau in jos, ca doar nu era sa urc inapoi la manastire de nebun... amicii plecasera, ma mai sunau din cand in cand... 'Las ca ajungem noi acasa, facem dus si trimitem apoi Salvamontul dupa tine..'. Si dau de Dacie.. Ah, am respirat usurat. Proasta idee, pentru ca abia incepea runda a doua. Ambreiajul fiind paradit, masinuta nu a mai binevoit sa mearga decat jumate de drum, nu si pana la Pausa.. Noroc numai cu tipul cu care urcasem ca s-a intors dupa mine, ca ramasese in Pausa sa ma astepte... Blestemand si injurand ca isi bagase si el Dacia pe hartoapele alea, m-a dus pana la OMV langa Calimanesti.. Sa iau cablu de tractare. Ca nu aveam. Dar nu s-a mai intors. Nici eu nu l-am rugat ce-i drept, ca l-am vazut nervos. Si m-am intors perpedes pana pe dealu` magic, unde i s-a facut mila unui tip de mine... 'Hai tati ca te duc eu la Valcea, ca stiu cum e, am trecut si eu prin asta...'. Si m-a dus, si moca pe deasupra. Tot respectul frate! Oameni si oameni... daca nu era ala nu mai ajungeam in noaptea aia acasa cred. Ca s-asa era vreo 9, spre 10 cand am reusit sa ajung acasa.
Acum e totul bine, eu sanatos fara febra musculara (ca am stat a doua zi la munca in picioare toata ziua... vorba aia - cui pe cui se scoate..) La servici alta distractie - cearta la cutite cu sefu, ca de ce nu l-am sunat sa ii zic ca am ramas pe munte... Deh, n-am avut baterie.
...Si Dacia mea sanatoasa tun, cu disc de ambreiaj nou, ca am tras azi un burn-out la o plecare de pe loc, mai mult de draci, de nu stiu nici asta cat o tine...
Saptamana viitoare au fetele chef iar de Cozia... Din pacate (sau fericire) cred ca o sa fiu la munca.. Altfel, daca sunt invitat, iar ma duc, si la coborare, al naiba care s-o mai opri pana la Pitesti.
Ca o concluzie finala... Totala lipsa de organizare. Si din partea grupului, dar si din partea mea, fiind incapatanat ca un berbec.
Trebuie sa pun post si cu Dacia mea, dar inca imi revin dupa aventura.. In orice caz - muntele e bestial, si o experienta ca asta nu se uita prea usor... Dar mi-a si ajuns... pentru cativa ani buni de acum incolo!

Categoriile permisului...

Ideea asta mi-a venit intr-o seara acu... mult timp, dar fiind ocupat, nu mi-am mai dat silinta sa o si postez pe blog...
So... Categoriile de permis. A, B, C, D, CE, DE, pula mea prea multe. Now you all know care sunt si ce fac ele.. Acu problema e ca legea se aplica la toate cam la fel... O sa ziceti 'de ce problema'?.. Pai uite asa, ca Po... Milita romana nu prea tine cont de cate categorii ai obtinute, ei te fut la fel pe toate partile..
Sa luam urmatoarea ipostaza: Nea Gicu` (ah, incredibilul, infailibilul si mult cunoscutul Gicu`), se da cu autoturismul din dotare pe.. Nu Autostrada Soarelui... sa zicem drumul principal din Cucuietii din Deal.. cu 30 km/h peste limita permisa.. Venind de la mult doritul gratar pe care il astepta de vreo 3 luni incoace.. Si il opreste sa zicem... Comisar Popa Scutu`.. care constata contraventia si il arde cu vreo 3 puncte de penalizare... Acu, Nea Gicu`, avand deja dinainte 14 puncte acumulate din diverse alte contraventii minore, se afla in situatia de a-i fi suspendat permisul de conducere... pe vreo 60 de zile, ca are deja 17 puncte.. Bun... ramane Gicu` pieton. Simplu nu? Nu... pentru ca Nea Gicu` e de fapt sofer profesionist si isi castiga painea din diverse plimbari cu camionul firmei... Plimbari suspendate pe vreo 2 luni momentan, din cauza ca Domnu` Scutu` i-a umflat permisul. Impreuna cu toate categoriile din dotare. Asa ca Gicu` ramane muritor de foame momentan...
Bun... O sa ziceti ca de fapt Nea Gicu` e de vina, da-l in plm de sofer prost, ce, nu stia ca ii suspenda permisul? Ba da, el e de vina.. Dar nu ar fi mai frumos din partea Militiei sa ne sanctioneze numai pe categoria pe care a fost constatata infractiunea sau contraventia?.. Iete ca la asta nu v-ati gandit si aici voiam sa ajung. Poate e mai corect asa, sa ne futa tot permisul dupa bunul lor plac, dar ar fi mult mai fain sa ne-o traga doar (cazul lui Nea Gicu`), pe categoria B sa zicem... Sa vedem cum mai pleaca la Cucuietii din Deal Gicu` cu camionu firmei apoi...
Heh heh, cam multa aberatie azi, dar ideea cu separarea totala a categoriilor mi se pare numai buna, sa se dea o lege fratilor. Ca s-asa e plina tara de legi visate peste noapte, si adoptate a doua zi inainte de cafea, cand oamenii sunt inca mahmuri... Asta de ce nu s-ar da? Propun sa punem la vot - Cine e de acord cu sanctionarea separata pe categorii a infractiunilor si contraventiilor constatate?.. Ca acu avem calculatoare bune si suntem in secolul 21, putem tine evidenta la toti desteptii si la toate permisele din tara. Inclusiv lui Nea Gicu`.

Formatarea si rahatul de rigoare....

Ah... Mult detestata formatare cu tot ce include ea... Fie ca vrem sau nu, odata si odata calculatorul se 'fute' la figurat, si ne fute noua tensiunea si gradul de nervozitate, la propriu. Pentru ca, nu-i asa, o formatare nu e ceva prea dorit. Sa stai sa astepti sa se formateze hardul, apoi sa se instaleze Windows-ul... Si hai asta ar fi cum ar fi, dar apoi urmeaza partea intr-adevar nasoala. Instalarea programelor... Si a aplicatiilor... Si ca sa puna totul capac, acestea trebuie personalizate. Optiuni, preferinte, editari, cacat. Si toate astea din cauza unui bou care nu are alta treaba decat sa inventeze un nenorocit de virus, care da o anume eroare sau fute Windows-ul in asa hal de te intrebi cum de nu a explodat calculatorul... Care o fi frate satisfactia aluia? Razbunarea pe alt bou care i-a tras teapa la randul lui?... Poate plictiseala?... 'Ba hai ca nu am ce face azi, las ca fac un virus in plm si ii dau drumu pe net sa ii ia dracii pe toti care il descarca... He he he!'... Sau pur si simplu sadismul? Macar de ar castiga un premiu 'Cel mai bun virus cu cea mai a dracu putere de futere din istorie'...
Cel mai interesant mi s-a parut cand m-am apucat (unu de nevoie, doi de.. hmm nevoie?), sa formatez doua calculatoare simultan. Al dracu de interesant. Stateam si ma uitam ca bou la doua ecrane albastre si ma intrebam cu ce metoda sadico-salbatica sa omor calculatoarele... In final am reusit sa termin si de instalat la ele, si de fumat un pachet de tigari.. Ca deh, munca cere sacrificiu - in cazul asta se sacrifica plamanii...
Ma intreb oare restul lumii ce parere are de toata porcaria asta numita simplu - 'formatare'? Si oare Bill Gates ce face frate cand vede ca ii pica sistemul? Nu ii vine oare sa isi bage toata... aia.. in propria lui afacere? Sau ne trage si asta la toti teapa si foloseste Linux ca orice om cu cap? Hmm...

Din pacate, wether we like it or not, Windows sucks big time, si noi nu avem altceva de facut decat sa ne multumim cu ideea, si sa instalam over and over again acelasi sistem de cacao care ne mananca zilele... Si resursele (vezi opinii despre Vista)..

Pana una alta, va urez tuturor distractie placuta in utilizarea acestui OS diabolic, si sa ma anuntati si pe mine data viitoare cand formatati calculatorul, sa le trimitem niste 'urari de bine' cu pule, blesteme si dumnezei alora cu virusii si lui Bill Gates!

So... what next?

Pffft... Nasol, nu gasesc idei de postat. Ar trebui sa ma abonez la bloguri serioase (any ideas?)..

De curand m-am apucat de vazut seria 'Merlin' (stiti voi, aia de se da la ProTv in fiecare sambata la ora 18:00...). De ce asa rar? Pentru ca e un mini-serial, doar 13 episoade din cate se pare... (13 episoade, 13 sambete, o sa va ia ceva timp sa il vedeti pe tot, asta daca aveti rabdare...) Urmeaza seria a doua in toamna cica.
Sincer sa fiu, speram sa fie mai interesant... dupa cate se pare insa, Merlin face si Arthur ia toti laurii sa zicem asa.. Mai nasol e ca in fiecare episod apare cate cineva nou de care trebuie astia sa scape, personaj care este distrus, omorat, anihilat la sfarsitul episodului.... Inca un lucru cam nasol, Merlin nu isi dezvaluie adevarata fata in primul sezon, poate in al doilea, dracu stie. Acum parerile sunt impartite, unii spun ca e interesant, altii ca e doar un alt film comercial menit sa atraga masele, altii se abtin, iar eu personal... inclin sa cred ca se putea mai bine. In orice caz, nu are mare legatura cu legenda, directorul a schimbat foarte multe lucruri si s-a bazat mai mult pe imaginatie... Se poate spune ca e legenda reinventata, pastrand doar lucrurile de baza (Merlin vrajitor si Arthur viitor rege). Daca sunteti interesati, cautati aici diferente dintre legenda si actualul serial.. Ca sunt destule. Anyway, nota finala - ii dau un... 7 din 10 sa zic. Pentru efecte speciale cat de cat, (par nitel depasite dar sunt bunicele...), pentru actorie si mai ales pentru umor, (in dialogurile dintre Gaius - Merlin si Merlin - Arthur). Overall - merita sa vedeti macar un episod, doua, de curiozitate.
Dar il las pe asta deoparte, nu sunt sigur ca ar fi prea multe persoane interesate de serialul asta..
Ma gandeam sa ma apuc de vazut totusi 'Dexter', aud tot felul de lucruri interesante despre seria aia. Intr-un final cand m-oi hotara oi vedea ce e si de capu` astuia, ca m-a facut lumea curios. Si cam atat cu filmele momentan, nu sunt intr-o buna stare de inspiratie sa continui cu lista de filme vazute si nevazute... alta data.