Pe de alta parte realizam cat de fain a fost totusi anul. Cate am facut. Cate am vazut. Cate s`au intamplat. Si ne gandim daca au contat. Da! De o mie de ori da! Si excursiile, si cadourile, si plimbarile facute din pura placere, si sentimentele care oricat de putine si rare or fi fost, au fost intense!
Nu aduce iarna ce aduce vara!... Dar vara a trecut. Din pacate. Si? O sa vina alta. Curand. Merita asteptata... Va reveni. Cu toata caldura, roua diminetii, natura veeeerde, atat cat a ramas din ea.. Noptile - uneori linistite, cu ditai cerul instelat la care sa te tot uiti - sau agitate de te si miri cum de acum e 7 seara si peste '5 minute' e deja 6 dimineata.. Uite un motiv bun sa astept anul ce vine cu nerabdare.
Astazi imi permit. Sa am un milion de ganduri in cap. Sa ma gandesc la toate, sa fac bilantul trairilor trecute, pe unele lucruri sa ma concentrez, si pe altele sa le fac pachet, in speranta ca am trecut peste ele, iar daca nu - voi trece cat de curand. Peste tot ce nu am facut. Peste tot ce nu am spus la vremea sa. Peste toate greselile facute din reflex, chiar daca nu am avut dorinta de a ma purta tampit - unele lucruri se invata incetul cu incetul, ca nu ne putem schimba peste noapte, desi dorinta e mare!... Am sa le fac pachet pe toate astea, si am sa revin la ele cand va veni momentul, bineinteles in incercarea - nu de a le repara - ci de a le face in modul pe care il consider mai corect si mai avantajos.
Anul asta am invatat! Toti am invatat. Ce? Inca ceva.. Din greseli. Din placeri. Din fapte. Din zambete. Si chiar si din curiozitate. Anul asta am sperat. Am visat. Am dorit. Si am trait. Cine zice ca a trecut degeaba?.. Imi pare rau dar ma grabesc sa il jignesc pe ala care spune asta. Nu a trecut degeaba. A avut pierderile, castigurile, suferintele, bucuriile sale. A avut tot ceea ce trebuia, si toate s`au intamplat exact asa cum ar fi trebuit. Nu, lucrurile nu se puteau intampla altfel. De ce spun asta? Pentru ca sunt inca aici, traiesc, simt, si imi doresc din ce in ce mai tare si din ce in ce mai mult sa continui sa exist. Din pura curiozitate. Din dorinta de a invata inca ceva anul viitor. Din incapatanarea ce ma conduce zi de zi, si speranta ca odata lucrurile vor fi iar cum am visat. Si din ambitia ce nu ma lasa sa dau inapoi, sau sa raman pe loc.
De ce nu s`au intamplat chiar toate lucrurile pe care ni le doream? Asta e intrebare retorica. Pentru ca nu se putea. Pentru ca nu mai avea nici un farmec. Sa le obtinem pe toate acum, azi, in minutul asta. Pentru ca uneori si asteptarea, - nerabdarea, fac dorinta mai intensa. Pentru ca avem tot anul viitor la dispozitie sa lucram la ceea ce ne`am propus si nu s`a realizat. Pentru ca atunci cand ne vom indeplini inca o dorinta, satisfactia va fi mult mai mare decat ar fi fost daca s`ar fi indeplinit pe moment.
Anul viitor nu va fi mai bun. Va fi la fel. Cu acelasi farmec original, cu aceleasi intamplari neprevazute, poate cu aceeasi rutina, poate cu aceleasi zambete, lacrimi, rasete si urlete in noapte. Doar acelea vor fi diferite. Pentru ca vor fi din cu totul alte motive decat anul acesta.
A mai trecut un an.. Mult prea plin, mult prea incarcat de trairi, mult prea sufocat de suferinta, si mult prea putin parfumat de bucurie.. Imi permit sa parafrazez pe cineva aici - sper sa nu te superi! - dar momentele sunt acele clipe pentru care nu avem niciodata suficient timp... Nu ca nu am vrea, dar nu ne lasa realitatea. Si preferam sa ne concentram in schimb pe suferinta, pe durere, si pe nenorocirile care ne freaca zi de zi. De ce? Nu, nu de prosti. Ci pentru ca asa e firea umana.. Se gandeste prea mult la probleme, si mult prea putin la serile tacute in care tot ce s`a intamplat a fost mult prea frumos ca sa fie adevarat, prea mult la durerea ce ne`o provoaca altii (pana mea, ca nu suntem masochisti tampiti sa ne`o pricinuim singuri!), si mult prea putin la momentele in care 'ceilalti' si 'toti restul' chiar nu au contat.. Propun o schimbare. Sa ne amintim mereu de ceea ce a meritat, sa ne bucuram in fiecare moment de ceea ce e inca prezent si conteaza, si sa ne tragem singuri cate un sut in fund cand ne apuca grijile si ne lasa optimismul.
Sa incepem anul cu ranjetul de rigoare pe bot, cu un optimism in care sa credem din plin, si cu dramul de speranta pe care fiecare il pastreaza pentru zile negre.. Merita!
Un an a luat sfarsit, un drum s`a terminat.. Unul. Dar sunt milioane de alte drumuri ce abia asteapta sa fie descoperite, calcate, simtite, si parcurse pana la final. Si intotdeauna va exista un nou inceput. Iar daca drumul intarzie sa apara, hai sa il construim noi. Pentru ca suntem pui de romani. Si o avem in sange!
Cheers!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu