First snow...

 Ahh first snow this year...

Prima pe naiba, a mai nins nitel.. Dar de data asta a fost ceva mai bine parca. Zilele astea ne vom trezi si vom privi fascinati la cum e totul alb afara.. Ca pe vremuri.

Cine isi mai aduce aminte de cum era inainte? Cand primul si singurul gand in prima zi de iarna cand ningea, era sa dam dracu deoparte mancarea, temele, si tot ce era neinteresant in jur, si sa iesim cat mai repede afara sa ne batem bine cu zapada?

Toti, fara indoiala.

A trecut oare magia zilelor de iarna in care nu conta altceva decat sa iesim cat mai des, mai mult si mai repede la joaca, si sa ne facem fleasca din cap pana in picioare? Ma indoiesc, nu vreau sa cred ca a trecut.

Some things never change.. si asta e unul dintre ele.

Mi`e greu sa cred ca vom creste si ne vom maturiza vreodata intr-atat incat sa nu fim catusi de putin atinsi cand vedem zapada in jur, copii care se joaca fara griji, si de ce nu, caini innebuniti de placere scurmand cu botul rece in stratul de fulgi albi si pufosi.

Dap, iarna are acel ceva special, si ma refer in afara de sarbatori.. E totul diferit, de la natura la oamenii insisi. Si mai e ceva.. Ati observat vreodata, in locuri linistite, sau chiar si pe strada, tarziu cand zgomotul orasului inceteaza, ca in momentul in care ninge zdravan, e o liniste nebuna de jur imprejur? Sfat: cand o incepe sa ii traga tare ninga bine, mai exact genul acela de ninsoare cu fulgi mari si repezi care se asterne in mai putin de 10 minute (si ramane acolo! ca asta conteaza), iesiti putin si ascultati.. linistea!

Si veti vedea ca am dreptate.

Amintirea ca am fost odata copii si ne`am bucurat la randul nostru de o ninsoare sanatoasa ca si cum ar fi fost al mai fain cadou de Craciun, amintirea ca odata eram afara inghetati, uzi si albi complet, dar razand in nestire, amintirea ca am fost odata in jurul bradului parfumat impreuna cu ai nostri, asteptand pe 'mosu' cu nerabdare, amintirea ca odata cutreieram blocurile din cartier cantand colinde mai ceva ca aia de la teologie, si razand ca nebunii, de se uitau oamenii carora le colindam la noi, ca la felul 16, toate acestea nu vor disparea.. Si cu fiecare fulg de zapada, cu fiecare adiere de vant ce miroase a iarna, ne vom aminti si vom zambi strasnic.

Am coborat mai adineaori afara ca prea ningea frumos.. si mi`am adus aminte de toate nebuniile pe care le faceam in vacanta de iarna, toate glumele si jocurile petrecute odata intr-o scara rece de bloc (ce ne interesa?.. acolo era cald, ne uscam si ieseam iar afara, o luam de la capat...) si m`a apucat rasul in mijlocul strazii. Cativa au trecut.. M`au privit.. S`au uitat in jur la cum ninge si au inteles.. Au zambit si au trecut mai departe.

Eu nu vreau sa trec mai departe.. Pot, dar niciodata nu voi avea puterea sa ma uit in jur, si sa zic.. 'Eh.. apa inghetata.. ce mare lucru.. e iarna, e ceva natural sa ninga..'.

Imi pare rau. Dar e mult, mult mai mult decat atat.

Don`t close your eyes.. Don`t forget something that once was most important.. Let it snow!!!