Daca ma apuc sa fac lista cu ce iubesc si ce imi place, apoi o sa scriu pana la adanci batranete si tot nu o sa termin..
Iubesc!.. Al dracu de mult! Unii ar zice.. 'Pe mine in primul rand!'.. Wrong! Pe mine nu! Pe mine incerc sa ma respect - e o mare diferenta!
Iubesc rasaritul, chit ca nu il vad, dar e acolo.. Iubesc viata, cu toate nenorocirile, tampeniile si rahaturile care o fac mai palpabila.. Si cu toate micile sau marile bucurii si cu toate lucrurile care conteaza si pentru care merita sa fie traita!
Iubesc muzica, si drumul intins, iar combinate.. Nu am cuvinte sa descriu senzatia. Iubesc adrenalina, si miscarile de precizie, iubesc dramul de nebunie care imi pune un rictus pe bot si ma indeamna la lucruri interzise.
Iubesc natura dar si tehnologia totodata, iubesc toate realizarile omului de pana acum, si ador sa fac parte din rasa asta nenorocita. Ii iubesc pe toti si pe toate, ce puii mei! Iubesc pana si echilibrul tampit care apare atunci cand ma umplu de ura, si il iubesc pentru ca altfel viata ar fi prea fada numai cu un singur sentiment... Either one, or another.
Iubesc chiar si ce nu inteleg, si pe cei ce nu ii inteleg - pentru ca asta imi demonstreaza ca nu sunt nici singur nici atotstiutor, si ca fiecare lucru si fiece persoana are un motiv foarte bun de a se afla acolo, unde avem nevoie, si cand avem nevoie, fara nevoia de explicatii.
Iubesc sa stiu ca nu suntem si nu vom fi niciodata singuri, si ca intotdeauna se va gasi cineva care sa ne intrebe ce facem, daca mai traim, daca ne mai pasa, si daca nu cumva avem nevoie de ceva..
Iubesc faptul ca pot sa am sentimente exact atunci cand e de dorit mai putin, dar atata timp cat stiu pentru ce le am, momentul conteaza mai putin.. Iubesc sa traiesc mai intens decat altii, si sa stiu foarte bine de ce, chiar daca nu exista o explicatie clara.
Iubesc amintirile, pe toate, fara obiectie. Si pe cele nasoale, si pe cele care sunt inca vii, care par ca s`au intamplat acum doua minute, chit ca poate sunt vechi de o ora sau de zece ani.
O mica paranteza... Ca vreau sa va intreb: ce pana mea ar fi viata fara amintiri? Sa habar nu ai ce ai facut, cu cine, cand, si de ce, sa nu stii pentru ce ai luptat, ai cazut, si te`ai ridicat iar? Jesus... Nu vreau sa ma gandesc.
Iubesc tot ce e frumos in jur, si tot ceea ce merita sa fie vazut, auzit, trait si simtit. Il iubesc pe acela care m`a ajutat sa incep o viata noua, si mi`a aratat ca nu e totul asa de cacao cum aveam impresia.. Si o iubesc pe aceea care mi`a redat increderea in mine atunci cand simteam ca m`am prostit de tot.
Iubesc sa stau cate o ora in telefon cu cineva caruia ii pasa si cu care imi permit sa rad si sa dau dracu toate gandurile negre.
O iubesc pe mama pentru vreo mie si ceva de motive, si o iubesc pe sora`mea pentru alta mie si ceva de motive..
Iubesc destinul, si hazardul, si faptul ca niciodata lucrurile nu se intampla exact asa cum ne dorim, si totul ma impinge la curiozitate, la dorinta de a trai si imi da vointa necesara sa perseverez in actiuni, gesturi, si sentimente.
Va iubesc pe voi ca veti citi si va veti gandi ca iar am innebunit de tot, si apoi o sa va buseasca rasul si veti intelege tot ce am scris aici, o sa zambiti si o sa va vedeti de treburi in continuare.
Iubesc prea multe lucruri si nu stau sa le enumar pe toate, si am milioane de motive pentru care le iubesc, iar atunci cand va veni momentul si voi simti ca nu mai are nimic rost, imi voi aminti de ele si voi ridica fruntea sus, impins de boaba aceea de optimism si dorinta nebuna de a da inainte no matter what.
Ok, pun pauza ca nu se termina lumea aici..Dap, iubesc si o sa mai iubesc.. Si va sfatuiesc sa faceti la fel.. Iar atunci cand se va fi terminat totul si nu veti mai avea rabdarea, puterea si dorinta sa va mai ridicati sa o luati de la capat, exact atunci e momentul sa ignorati si sa nu va para rau de faptul ca s`a terminat, ci sa iubiti faptul ca s`a intamplat!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu