Trebuie. Cateodata chiar trebuie sa ne trezim cu pofta de viata. Sa ni se para ca e cea mai buna zi pentru a face tot ce nu a fost facut, sa spunem tot ce nu a fost spus, si sa ne gandim la tot ce ne roade.. Dar cu o anume stare de spirit. Si starea aia ar fi ideal sa fie buna.
Masina? Am curatat`o de zapada si am rugat`o frumos sa mearga cum vreau eu, nu cum o taie capul. Drumul? Uscat in mare parte, alb pe margini si insorit - un soare cu dinti mari, mari si reci. Muzica? Intotdeauna aceeasi - buna, un pic agresiva, si ritmata, sa ma impinga la a vrea mai mult.
Stare de comfort? Intins cat mai comod posibil in scaun, cu ochii mici de lene, pe jumate adormit, si bineinteles cu nelipsitul ranjet cu care ii sfidez pe toti.
Azi a fost o zi buna. O zi in care mi`am adus aminte pentru ce merita sa continui. O zi ca oricare alta, cu singura diferenta ca am realizat inca odata ca daca renunt, is prost. Nimeni nu e prost. Unii sunt prea slabi, altii au nevoie de ajutor, iar majoritatea se dau batuti din simpla lene si lipsa de motivatie. Pacat. Pentru ca merita sa ii dai inainte. Chiar si cu 10 km/h, intr`o coada lunga pana la Paris. Odata ajuns la destinatie nu te mai gandesti ca drumul a fost lung si obositor. Dimpotriva, bei un vin fiert si realizezi ce fain e ca ti`ai atins scopul.
Postul asta nu are nici un Dumnezeu. Nici nu trebuia sa aiba. Si ce daca? A fost o zi buna, vor urma si altele. Ce va intereseaza?.. Voi oricum faceti orice doriti de capul vostru, fara sa simtiti nevoia de sfaturi, urari de bine sau mai ales o ciocolata calda. Eu in schimb ma delectez cu Happy Hardcore.. De ce? Pentru ca si asta merita. Si cu o cafea tare, ca ziua e abia la jumate. Si continua sa fie buna.
Nu va urez nimic, nu imi pasa nici cat negru sub unghie daca aveti nevoie de ceva. Dar voi fi intotdeauna aici sa va ridic privirile cand aveti nevoie, sa va dau un sut in cur cand e cazul, sau sa va zambesc - cu acelasi ranjet machiavelic care scoala din morti pana si pe cel mai tampit emo. Chiar daca voi veti ramane intotdeauna acolo. Eu raman pe loc. Inaintand totusi cu incet, cu grija dar ferm, de teama sa nu strivesc tot ce conteaza. Me. And my music.
Cheers!!
P.S. Dap - m`am inspirat. De unde? Aia o stie cine trebuie. Si am facut postul acesta cu dorinta, speranta, si ideea fixa de a va suci mintile. Am reusit? Foarte bine! Mai savurati un cozonac, tot se apropie Craciunul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu