Ok... So here i am again. Am lipsit, aia e... Real life sucks, si ne tine ocupati.
Dar trebuia sa revin cu o idee (bineinteles multumesc lui Tackybear ca m-a facut sa vad asta - cam jumate din post`ul acesta are dreptul lui de autor).
Ok... se zice ca unele lucruri din viata nu se schimba... Dar altele da, cu siguranta. Ma trezesc dimineata si ma intreb daca viata are rost sa fie traita?... E la fel in fiecare zi... acelasi pat, aceeasi casa... Aceeasi viata, acelasi job, aceleasi ganduri de roman tampit.. Dar stai ca ies afara din casa si vad lumea din jurul meu.. Si vad ca lumea s`a schimbat. Noi am crescut... Oportunitatile au inceput sa apara. Dar noi nu ne-am schimbat..
Ne purtam cumva in anume situatii... suntem cineva de fata cu altii la job sa zicem.. Si cu totul altcineva in alte situatii... la facultate poate?.. Asta ca sa fim cu totul si cu totul alte persoane in mediul in care ne simtim bine... Cum ar fi acasa sau langa persoana la care tinem... Am ramas prost cand m`a pus dracu sa ma intreb.. 'Ba da` de fapt.. cine dracu mai sunt eu in fond si la urma urmei? Cu atatea masti si porcarii, cu atatea eschive si manevre.... Care pizda masii o mai fi personalitatea mea??'. Se pare ca eram beat cand ma intrebam porcariile astea.. Si apare fratele mai mare.. care daca nu era pe alalalt continent cred ca imi dadea o palma.. Si zice.. 'Bah personalitatea ta e aia care se regaseste in orice context... in orice imprejurare... si in orice situatie... Ceea ce se repeta'. Sa mai adaug ca m`a pus pe ganduri si mi`am dat seama ca de fapt, in spatele tuturor mastilor si vorbelor... Eu tot cel dinainte am ramas?.. Ca si voi toti dealtfel.. Cu diferenta ca am mai invatat unele lucruri si imi place sa cred ca m`am maturizat cat de cat...
Suntem ce eram de mici, suntem ce voiam sa devenim de mici (in ceea ce priveste personalitatea), ne`am format propriul stil, si ne`a caracterizat mediul de viata in care am trait.. Dar am invatat sa ne ascundem in spatele unor etichete care sincer cateodata.. nu isi au rostul. Pacat ca viata ne obliga sa parem altceva decat suntem de fapt...
Ce nu s`a schimbat? Nu s`au schimbat amintirile, nu s`a schimbat copilaria noastra, nu s`au schimbat lucrurile care ne fac bucurosi... Si undeva in fundul strafundului nostru nu ne`am schimbat nici noi... Am ramas la fel de buni ca in copilarie, sau cel putin a ramas dorinta de a fi buni, de a face bine si de a avea parte numai de frumos... Dar din pacate s`au schimbat prietenii.. Si societatea ne`a facut sa ne dorim sa fim ce vor altii sa fim.. Nu ce vrem noi. Nu credeti? No pai, atunci mereti de ii intrebati pe cei din juru vostru ce parere ar avea daca deodata ati avea chef sa va 'dematurizati' intr`un fel.. Si sa fiti exact cum sunteti, sau cum visati sa fiti in sufletul vostru, fara sa va pese de consecinte si de etichetele pe care vi le vor pune ceilalti...
Va zic eu - or sa spuna ca ati capiat. Sau ca ati citit vreun blog tampit care v`a pus pe ganduri.
Pana una alta, iete eu de maine am chef sa fac numa lucruri bune, pentru mine si pentru altii... Sincer nu cred ca o sa imi iasa, avand in vedere mediul mediocru in care imi petrec jumate de viata (respectiv job-ul), dar eu incerc sa vad ce iese.. Si sunt curios cati or sa aiba curajul sa se afirme in lume si sa zica... 'Iete ma, asta sunt eu de fapt, va convine???'
Oops, era sa uit... Da! Viata are rost sa fie traita! Pentru tot ce ne bucura, pentru tot ce visam, pentru toate lucrurile care s`au schimbat, pentru tot ce nu s`a schimbat si nu o sa se schimbe niciodata, si pentru tot ce facem, fie ca e bun sau rau, fie ca vrem sau nu vrem... Orice are farmecul sau in fond!..
Cheers!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu