Reverie...

    Subtitle - Vis de Iarna..
  Pacat. Pacat ca nu toti or sa inteleaga. Acest post nu e pentru cei parveniti, pentru cei ce nu accepta frumosul, pentru cei ce nu inteleg ce e viata, pentru cei ce au bani dar nu au suflet, pentru cei ce asculta muzica doar pe post de fundal si nu o simt.. Si lista poate continua.
  
  Nu conteaza cum, nu conteaza de ce, dar am avut o reverie.. Mai tare ca`n filme nu alta!.. Sunt ironic desi nu ar trebui.. Nu in acest post!


Un vis.. ce incepe in cea mai rece iarna.. Iarna care este asa cum trebuie sa fie o iarna.. Cu multa zapada, si cu acel spirit magic de sarbatori care se pierde usor, usor, de la an la an.. 
Te`am intalnit.. pe cea mai singuratica banca din tot parcul rece si inghetat, in cea mai neagra noapte.. Si in momentul in care te`am vazut, am simtit cum ma incalzesc desi gerul insuportabil incerca sa imi rapeasca si ultima picatura de suflare.
M-am asezat langa tine.. si am inceput cu un simplu 'salut'.. Mi`a trebuit mai putin de un minut ca sa imi dau seama ca te astept inca de cand se faurea lumea.. Mi`a fost de ajuns ora de uitare in care nu imi explicam de ce simt ca te cunosc inca de cand am deschis ochii prima oara in aceasta lume glaciala si fara rost.. A inceput sa ninga.. iar noi ne`am imbratisat pentru prima oara, sub cerul posomorat, sub copacii mirati de dragostea infioratoare ce se petrecea sub ei.. Si am ramas asa pana a inceput sa ninga.. Fulgi de zapada repezi, ce inveleau tot in jurul lor, ne rascoleau parul fara rusine, ne acopereau si ne inundau cu puritatea lor ca mai apoi sa se topeasca in noi, in caldura si pasiunea emanata cu atata sinceritate de fiecare.. 
Au trecut minute ce pareau decenii.. Ore ce pareau secole.. Si nu imi explicam de ce.. Nu, nu era nerabdarea de a te intalni din nou.. Era dorinta de a nu se termina ceva atat de frumos, dorinta de a nu reveni la viata blestemata si insipida in momentul in care ma voi trezi.. Dorinta de a nu inceta acel ceva inca inainte sa inceapa bine..  

Liniste.. Atata liniste.. Atata incat am crezut ca timpul s`a oprit in loc, facand loc lucrurilor care chiar contau pe lumea asta.. 
Inca nu ai plecat.. Si nu vei pleca niciodata.. Esti aceea care s`a oprit in fata mea, care nu a fugit si care.. Mi`a redat increderea in sine.. Pentru ca esti aici, acum, si ti`ai castigat, doar prin cuvinte si priviri, meritul de a ramane pentru totdeauna in sufletul meu.. Pentru acel minut de imbratisare sincera, pentru acel minut in care ai fost numai a mea.. Uitand de toata lumea sumbra ce ne inconjoara.. A minute for a lifetime.. A lifetime for a minute.. 
Candva, un fulg de nea mi se va opri fix in varful nasului.. iar din tot ce e alb, pufos si minunat in jurul meu, doar fulgul acela va conta.. Pentru ca imi va aduce aminte de noaptea in care am trait cel mai frumos vis.. Fara retineri, fara bariere si fara limite.. 


Vor trece ani... Grei si fara sens.. Ani in care voi uita de visul meu, dar nu voi uita de tine.. Iar intr`o zi... Te voi regasi pe aceeasi banca, in acelasi parc.. Si ma voi apleca incet, si iti voi sopti.. 'Mais ou sont les neiges d`entent?'... Iar ochii tai se vor umple de lacrimi pentru ca vei stii cine e inca inainte sa te intorci... 


  Ultima parte - da, e parafrazata pentru cine a citit Mihail Drumes in copilarie - va intelege.. Si poate nu trebuia sa o pun.. Dar nu tot in lumea asta are happy end.. Acest post nu vrea a se fi un 'american dream'. Dar e irelevant.
De ce am scris postul asta? Pentru ca trebuia.. Si pentru ca a fost nevoie de o anume persoana care sa imi aduca curajul de a face asta.. 
Cum ziceam si intr`un post anterior, life is worth living.. Cu toate lucrurile bune sau nebune.. Cu toate problemele si fericirile.. Merita traita. Din plin chiar. 
O ultima rugaminte.. Nu ma condamnati.. Fiecare viseaza, dar nu fiecare intelege ce si mai ales de ce e frumos.. Dar voi reveni cu asta in viitorul post!