So... here it goes!.. N`am mai postat de ceva vreme pe blog, ar cam fi cazul... Si incep cu o experienta traita de curand, mai exact sambata, 1 August... Bad fuckin` day! Cand m-a pus dracu, eu neintretinand relatii prea bune cu Cel de Sus, sa ma scol pe la... pfff... 6 jumate dimineata, sa plec pe Cozia.. Cu un anume grup de prieteni. Bun.... Wait, the show just started! Ajung eu fain frumos cu masinuta din dotare (Dacia 1310 Caprice Classic - tre sa scriu post si despre ea..).. Ajung cum ziceam, la Pausa. Si ce mi se pune mie pata... Grupul meu urcand deja in sus spre Manastirea Stanisoara, pe jos, hai sa urc si eu, dar cu masina, ca deh, aveam oarecare durere de picioare... Si ma apuc sa urc... prin niste hartoapele lu` Dumnezeu, ca pana la urma am dat intr-o rampa nisipoasa pe care masinuta nu a mai dorit sa o urce... In schimb a inceput sa scoata fum. Gros. De la discul de ambreiaj. No bun, m`am intors la oarecare pensiune si am lasat`o sa odihneasca... In pace. Si am dat sa sui la pas pana la manastire... Odata ajunsi, ce ma hotarasc eu, ia sa ma sui pe varf, ca tot sunt aici. Singur dealtfel, ca din tot restul grupului mai era numai un baiat, iar restul fete, prea obosite si nehotarate sa urce sus de tot... Si hai la pas pe traseul marcat... Vreo 3 marcaje, cercuri, triunghiuri si liniute... Eu trebuia sa il urmez pe ala cu liniute... Si am ajuns intr`un final sus pe varf... fain frumos, cu adidasii in curs de rupere, (deh, berbec, n-am mai avut nevoie de ghete)... Totul bine pana aici. Poze, mesaje, telefoane, 'Ba sunt sus, e minunat, peisaj de vis, ce mai, sunt cineva!'.. Trece vreo ora, zic gata m-am odihnit... Hai sa cobor. Si incep sa o iau la pas lejer pe drumul care speram sa ma duca inapoi la manastire... Proasta alegere, pentru ca la un moment dat am ramas fara marcaje. Singur cuc in padure, de nebun, cu un singur marcaj, triunghi albastru incercuit de unul alb... Hmm not good. Pentru ca nu pe ala trebuia sa il urmez, si stiam asta. Dar cand am observat eu intr-un final ca am gresit drumul nitel, am zis ca nu are rost sa ma intorc. Si i-am dat inainte... Si mai proasta idee. Pentru ca la un moment dat, am observat cu deosebit interes ca ma abatusem de la traseu cu mult... Cu ranjetul inca pe bot, am decis ca e cazul sa continui, ca ce se poate intampla... Nu stiu cat era ceasul, ceva spre 3-4 dup-amiaza... Si am continuat sa cobor.. Ca sa ajung mai apoi intr-un luminis plin de ferigi. Cu vreo 4-5 vaci care pasteau imperturbabil, si un bou masiv care ma privea... cam fix... Nu as sti sa spun motivul, dar mi-a tras niste priviri de genu 'what the fuck are you doing here?'... Cioban din parti, in schimb le pazea o potaie jigarita care a inceput sa schiaune in stil 'agresiv' spre mine... Bun, am continuat sa cobor, observand ca ma apropii rapid de baza dealului si, inca optimist, nu m-am lasat pana nu am iesit din padure. Surpriza! Nu eram in nici un caz la Stanisoara, nici macar pe aproape. Ci pe niste coclaurii lu` Dumnezeu, ca se vedeau ceva case in departare, si niste ulite prafuite... Intreb eu pe cineva, o oarecare 'tanti', incotro sa o iau spre Stanisoara... Si imi explica aia... 'Ca sa vezi ca trebuie sa o iei prin padure inapoi, pe niste poteci uitate de lume, dar mai bine te sfatuiesc sa o iei pe drumu asta, sa ocolesti vreo X kilometri... (aproximativ 200 in viziunea mea, undeva inspre Arges-Pitesti), si iesi la Jiblea parca, si apoi faci autostopul pana in Pausa inapoi...' Ce mai, futaiu dracului... Eu berbec, mi-am zis ca merge si prin padure.. Si am luat-o usurel inapoi in directia in care banuiam ca ar fi manastirea... Mai intreb un baiat schilodit si ala, ma indreapta tipu` spre niste dealuri si vagauni de credeam ca acolo raman infipt... Si incep sa tai padurea usurel... Usurel pe dracu, ca muream de sete (noroc cu bidonul de Fanta luat prin cine stie ce presimtire neagra, din care sugeam cu spor..). Si ajung la drum blocat cu un gard simbolic... Eh, am zis ca nu are rost sa sar gardul... si m-am intors inapoi inca vreun kilometru... Pana am dat de un oarecare cioban, si am inceput sa urlu la el (eu pe o colina, el pe alta..) 'Alo ba, nenea, incotro spre manastire??' La care ciobanul a inceput sa vajaie ciomagul din dotare intr-o directie cu totul diferita fata de locurile prin care ma plimbasem eu, 'Iete ma, incolo, te faci in jos la fagul ala, si daca esti spornic de picior, in 15 minute ajungi pe drumul spre manastire!'... Zis si facut. Partea proasta era ca habar nu aveam cum arata un fag, dar presupuneam ca e vorba de un oarecare copac inalt, care se vedea in directia indicata... Si intr-adevar, privind cu atentie am descoperit o poteca ascunsa langa respectivul arbore, care incepea de fapt abia dupa copac... si am luat-o vitejeste pe drumeag. Cu groaza totusi, ca se adunau norii. Si in padure incepuse sa se intunece.. Baterie la telefon cucu, Fanta pe terminate, de tigari nici nu mai aveam chef, cu picioarele facute zob, eu ranjeam la pas fortat pe poteca... Intr-un final dupa vreo juma de ora, dau si de drumul principal pe care il cautam, de vreo cateva ore bune. Si o iau in jos, ca doar nu era sa urc inapoi la manastire de nebun... amicii plecasera, ma mai sunau din cand in cand... 'Las ca ajungem noi acasa, facem dus si trimitem apoi Salvamontul dupa tine..'. Si dau de Dacie.. Ah, am respirat usurat. Proasta idee, pentru ca abia incepea runda a doua. Ambreiajul fiind paradit, masinuta nu a mai binevoit sa mearga decat jumate de drum, nu si pana la Pausa.. Noroc numai cu tipul cu care urcasem ca s-a intors dupa mine, ca ramasese in Pausa sa ma astepte... Blestemand si injurand ca isi bagase si el Dacia pe hartoapele alea, m-a dus pana la OMV langa Calimanesti.. Sa iau cablu de tractare. Ca nu aveam. Dar nu s-a mai intors. Nici eu nu l-am rugat ce-i drept, ca l-am vazut nervos. Si m-am intors perpedes pana pe dealu` magic, unde i s-a facut mila unui tip de mine... 'Hai tati ca te duc eu la Valcea, ca stiu cum e, am trecut si eu prin asta...'. Si m-a dus, si moca pe deasupra. Tot respectul frate! Oameni si oameni... daca nu era ala nu mai ajungeam in noaptea aia acasa cred. Ca s-asa era vreo 9, spre 10 cand am reusit sa ajung acasa.
Acum e totul bine, eu sanatos fara febra musculara (ca am stat a doua zi la munca in picioare toata ziua... vorba aia - cui pe cui se scoate..) La servici alta distractie - cearta la cutite cu sefu, ca de ce nu l-am sunat sa ii zic ca am ramas pe munte... Deh, n-am avut baterie.
...Si Dacia mea sanatoasa tun, cu disc de ambreiaj nou, ca am tras azi un burn-out la o plecare de pe loc, mai mult de draci, de nu stiu nici asta cat o tine...
Saptamana viitoare au fetele chef iar de Cozia... Din pacate (sau fericire) cred ca o sa fiu la munca.. Altfel, daca sunt invitat, iar ma duc, si la coborare, al naiba care s-o mai opri pana la Pitesti.
Ca o concluzie finala... Totala lipsa de organizare. Si din partea grupului, dar si din partea mea, fiind incapatanat ca un berbec.
Trebuie sa pun post si cu Dacia mea, dar inca imi revin dupa aventura.. In orice caz - muntele e bestial, si o experienta ca asta nu se uita prea usor... Dar mi-a si ajuns... pentru cativa ani buni de acum incolo!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu