Descopăr azi cu stupoare, că portocala este cel mai potrivit fruct exotic. Pentru o anume stare de spirit. Pentru mai multe chiar. Eşti nervos? Ia cu portocală! Te-a apucat jalea? Portocala zemoasă, uşor acrişoară, o să îţi trezească simţurile.. Dă-le încolo de griji. Ameţeşti de bucurie? O portocală, şi prinzi aripi şi mai tare. Red Bull sucks.
Interesant este atunci când combini portocala. Cu ciocolată. Diverse sortimente de ciocolată cu portocale îţi fac cu ochiul de pe un raft în orice magzin. Dar în viziunea mea, portocala dă mai bine dacă e separată de restul alimentelor cu care le combini. Să nu facă parte din ele... Ci să le întregească. Iar o ciocolată neagră, amăruie, combinată cu o portocală abia scoasă din frigider îţi poate da nişte senzaţii mai tari decât cel mai exotic cocktail. Şi poate că poţi topi ciocolata într-un sărut nebun, dar portocala ce o va însoţi va avea grijă să te asigure că în nici un caz nu e totul doar un vis frumos.
Acesta nu este un post de publicitate la portocală. Pentru că ea nu are nevoie de aşa ceva. Odată decojită, portocala nu mai are nevoie de nimic. În schimb tu, ai nevoie de ea.
Portocala face pereche bună şi cu o cafea dacă e servită frumos, felie cu felie. Şi după fiecare felie, o gură de cafea. Dar cafeaua să nu fie îndulcită. Are portocala destul zahăr.
Dacă treci pe lângă ea, nu are cum să nu îţi facă cu ochiul. Indecis, stai un moment şi cugeţi dacă merită să consumi portocala. Dar odată ce o vei fi făcut, cu sau fără ciocolată, portocala îşi va fi îndeplinit scopul improbabil. Acela de a te face să te simţi o idee mai bine. Nu îţi vei da seama de ce, şi o singură portocală va fi mai mult decât de ajuns, pentru că în sinea ei, are puterea de a fi exact atât de mare cât ai tu nevoie la momentul respectiv. Niciodată nu ai lăsat o portocală neterminată. E imposibil. Şi niciodată nu ţi-a trebuit o a doua imediat ce ai terminat-o pe prima. Este fructul exotic care îţi ascute toate simţurile cu o acurateţe demnă de invidiat. Poate nu la maxim, pentru aia are nevoie de ciocolată. Dar chiar şi servită individual, merită din plin.
Deocamdată avem ciocolată cu portocale, şi portocala cu cafea. Salată de portocale cu frişcă şi puţin topping? Da, cred că ar merge şi aşa.
Iar faptul că eu am oarecare examen de final de sesiune azi, şi în loc să învăţ, bat câmpii cu graţie despre portocală, e irelevant. Examenul trece, dar portocala tot acolo rămâne. La vară, va trebui să scriu postul despre piersică. Şi cândva voi reveni la ideea mea portocalie. Dar până atunci, mai consum câteva portocale.
Have an orange!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu