Remember..

 Scad... Adun... Împart la şaişpe. Nu e bine. Încă odată. Gândurile se adună. Le împart din nou, le multiplic, le trimit în patru zări, dă cu minus. Ah, fuck it. I miss it. I miss the spring. Hai să facem grevă împotriva iernii. Să ne adunăm toţi, şi să o ignorăm pur şi simplu. Poate trece. Mă uit pe geam, încă ninge. What the fuck? Păi nu asta era ideea.. Iarna are ambiţia diabolică de a mă sfida. Pe mine şi pe voi toţi.
 Mă consum, fumez alene, alung gândurile ce s-au adunat înnebunite la poarta minţii şi urlă a extaz, mor de dor, mă sting de zilele de altădată, cer, nu primesc, iau cu forţa dar nu mi se dă, împrumut şi urlu din nou. Ah, fuck it again. Unde sunt clipele de altădată? Unde sunt zilele, unde sunt nopţile ce altădată aveau un rost?
 Propun ca metodă de relaxare două cântece cu valoare spirituală, vechi de când eram toţi de-o şchioapă şi lumea întreagă era doar a noastră... De dragul vremurilor de mult apuse, de speranţa zilelor ce or să vie. Poate se înduplecă şi iarna pe versurile astea şi face loc soarelui atât de aşteptat..