Fiara din mine pândeşte... Momentul oportun să atace. Pe toţi cei care m-au atins odată cu un simplu cuvânt, fad şi fără valoare pentru ei, dar ascuţit pentru urechea ce l-a înţeles. Pe aceia care m-au doborât din plin, doar din simpla plăcere de a părea ei mai... Puternici? Iar eu mai.. prost? Momentul de glorie al unuia nu trebuie să se transforme în durerea altcuiva, sau să provină din ea. Am tăcut.. Şi i-am lăsat. Hiene diabolice, înfruptându-se cu propriul orgoliu, câini hămesiţi de goana nebună după putere, şi himere fardate al căror singur scop e acela de a.. Nu recunoaşte de fapt. Că şi lor le e frică la rândul lor. Să nu care cumva să cadă, pradă propriilor sentimente, şi.. cumva să pară slabi în ochii celor care îi privesc la momentul respectiv? Societatea actuală se bazează pe principiul - "cine e mai bădăran, ăla are mai multă valoare". S-avem pardon... Cu alte cuvinte s-ar traduce - "atâta timp cât dau de cineva mai slab ca mine şi reuşesc să îl înjosesc, e cu atât mai bine pentru mine, în ochii altor proşti care pun preţ pe prostie şi minciună".
Fiara din mine jubilează... Cu un cuvânt omor pe oricine stă în calea mea şi a idealurilor mele. Cu o privire doar, îl sfâşii în bucăţi, cu singura speranţă de a-l face să regrete doar un moment.. Purtarea dinainte. Adevărul doare! Şi toţi aceia care se dau viteji, înnebunesc în faţa cui are curajul de a spune adevărul pe faţă. Aleargă, însetaţi de sânge, aruncă, sparg, urlă, înjură, râd prosteşte, fac orice pentru a nu recunoaşte că mai apoi, când sunt singuri şi cred că nu îi observă nimeni, pur şi simplu cad în genunchi. În faţa adevărului. Şi îl urăsc pe acela care a avut curajul să li-l arunce în faţă, gol şi fără ascunzişuri. Şi regretă faptul că oricât de puternici ar dori să pară, de fapt sunt mult prea slabi pentru a accepta că cel pe care tocmai l-au îngropat în nămol a avut curajul să se ridice şi nu să le răspundă cu aceeaşi monedă - nu, ci să le spună tocmai ce nu voiau să audă.
Voi sunteţi eroii nimănui! Criminalii sufletelor, ce au reuşit să alunge şi ultima fărâmă de bunătate a celor pe care i-aţi asuprit cu vorbe reci, fapte ironice şi zâmbete răutăcioase.. Din cauza voastră unii nu vor mai fi ei niciodată, alţii nu vor mai găsi curajul să se ridice de unde au căzut, mulţi au murit, şi încă şi mai mulţi au ales singurătatea, convinşi că nu sunt buni de nimic..
Încă încruntat din cauza jivinelor fără conştiinţă, mă ridic şi zâmbesc uşor malefic. Va veni şi vremea voastră... Iar nimeni nu e sclavul abuzurilor de orice fel al altcuiva.. Şi simplul motiv pentru care probabil acceptă o perioadă asta, e pentru că aşteaptă momentul oportun de a se ridica cu cel mai fioros urlet demonic, pentru a-l reduce la tăcere pe acela care l-a încătuşat cu cruzime atâta timp...
Fiara din mine aşteaptă.. A iertat de mult, dar nu a uitat.. Se va ridica odată, maiestuoasă, năvalnică, învăluită în aura puterii strânsă atâta vreme, şi va înlătura pe oricine va fi atât de nesăbuit încât să îmi stea în cale.. fără teamă, fără şi cel mai mic regret, chiar şi cu acceptarea oricăror consecinţe, se va răscula împotriva coioţilor fără maniere... Dar nu acum..
La ce bun?...
Deşi în parte adevărat, în parte imaginat, post-ul acesta îl pregăteam de ceva vreme.. Dar va trebui să mai lucrez pe idee, nu e exact ce am dorit să iasă.. Deocamdată îl las aşa, probabil voi reveni în alt moment de sclipire nebună..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu