Too late...

 Cateodata... E prea tarziu. Sa faci unele lucruri. Sa spui unele lucruri. Pe unele mai bine le lasi nespuse. Iar pe altele mai bine le spui pana nu e... Prea tarziu.

  Ce rahat. Pe bune, oare chiar e prea tarziu sa spui ceva? Sa faci ceva? Sa incerci ceva? Nu, cu siguranta.

  Niciodata nu e prea tarziu.. Sa spui cuiva ce ai pe suflet. Sa spui altcuiva de ce il placi. Si lu` alalalt, de ce nu il placi. Niciodata nu e prea tarziu sa spui cuiva ca inseamna ceva pentru tine. Si niciodata nu va fi prea tarziu macar sa incerci ceva, indiferent de consecinte. Incercarea moarte n`are!.. Iar cine nu incearca, inseamna ca nu are hotararea de a trai cu adevarat. Degeaba ii pare apoi rau ca nu a incercat, sau ca nu a spus lucrurile la vremea lor.

  Uneori e prea tarziu.. Sa iti para rau. Sa regreti faptele facute, gesturile ce i`au enervat pe altii, vorbele grele pe care le`ai aruncat fara sa te gandesti dinainte. E prea tarziu sa incerci sa repari greseala facuta. E mult prea tarziu sa visezi la ce ar fi putut sa fie daca nu erai incapatanat si acceptai, spuneai, sau traiai momentul.

  Dar niciodata nu e prea tarziu sa iti ceri iertare. Orice ar spune altii! Niciodata nu e prea tarziu sa recunosti cine esti de fapt, ce vrei, si ce visezi. Niciodata nu e prea tarziu sa afirmi sus si tare ca esti un bou si - orice ar zice ceilalti - regreti ceea ce ai facut, ai spus, sau nu ai spus. Si uneori e mai bine sa pari slab in ochii altora, pentru ca si faptul ca iti recunosti greseala da dovada de putere si tarie in ochii cui trebuie, daca acel cineva chiar conteaza.

  Uneori da, e prea tarziu. Sa mai incerci ceva. S`a dus!... Si nu se mai intoarce, chiar de ai avea inca o viata la dispozitie. Atunci e momentul sa regreti ca nu ai incercat. Si orice ai face, orice ai spune, orice ai insinua, timpul nu se mai intoarce.. Accelerat sa fii! Si tot nu poti prinde timpul pierdut din urma!

  Dar chiar daca regreti degeaba, si a trecut de mult momentul, niciodata nu e prea tarziu sa iti amintesti. Sa te gandesti. Si sa intelegi daca, unde, de ce, cum, si cat ai gresit. Niciodata nu e prea tarziu sa inveti ceva. Si niciodata nu e prea tarziu sa iti fixezi bine in cap ca nu e bine sa faci asa. Pentru ca nu ai nimic de castigat. Si ai cu atat mai multe de pierdut daca ai gresit fix fata de cine nu trebuia.
  Niciodata nu e prea tarziu sa zambesti! Niciodata nu e prea tarziu sa faci ceea ce ti`ai propus cu multa vreme in urma. Niciodata nu e prea tarziu sa visezi, sa speri si sa incerci pe cat posibil sa iti indeplinesti scopul.

  Si niciodata!.. Niciodata nu va fi prea tarziu sa spui cuiva 'Te iubesc!' Indiferent de cum va reactiona persoana respectiva. Niciodata nu va fi prea tarziu sa lasi deoparte mastile, etichetele si multimea de intruchipari pe care le ai, pentru a recunoaste ceea ce simti. A meritat sa o spui? Foarte bine! Ai de castigat muuult, mult mai mult decat daca te abtineai. Nu era ceea ce sperai sa fie? Ai tot de castigat, macar stii o treaba sigura - nu merge frate.. Nu a fost sa fie. Treci peste.. Si continua! In nici un caz nu te opri. Spune, orice ar fi de spus, orice ai avea pe suflet. Atunci cand nu mai poti sa tii in tine. Atunci cand nu mai ai oricum nimic de pierdut. Atunci cand risti sa iti prapadesti si ultima picatura de caldura din sufletul tau, doar de dragul de a recunoaste cine esti, ce simti, si ce doresti.

  Niciodata sa nu spui 'E prea tarziu....' Nu se stie.. Niciodata!

 Si niciodata sa nu iti para rau ca ai incercat.

  Iar eu unul? Am preferat, prefer, si intotdeauna voi prefera sa imi para rau de ceea ce am spus sau am facut, decat sa imi para rau de ceea ce nu am spus, sau puteam sa incerc. Pentru ca e de o mie de ori mai dureros! Si pentru ca apoi stau si ma frec o viata intreaga cu gandul ca.. Poate nu a meritat sa tac. Si nu voi stii niciodata, pentru ca a doua oara poate nu voi avea sansa sa o spun. Ceva. Orice. Orice merita sa fie spus. Oriunde, oricine ar asculta, oricine ar vedea.

  Prefer sa imi asum riscurile! Si prefer sa fiu etichetat drept bou de intreaga lume, daca eu consider ca merita, si daca - atata vreme cat stiu ca eu, si cine conteaza pentru mine.. Stim mai bine decat ceilalti.

  Si tu? Incearca! Simte! Spune! Traieste! Niciodata nu e prea tarziu... Doar gandeste`te bine la consecinte inainte. Si ai grija sa fii pregatit mereu. Pentru orice situatie imaginabila.

 Cheers!

  Another post, in care am vrajit populatia. Nu sunteti de acord? Nici nu trebuie sa fiti. Nici nu ma asteptam sa fiti unii dintre voi.. Conteaza ca ma sustin ceilalti, aia care inca mai inteleg. De ce. Cum. Si cat de adevarat e faptul ca niciodata nu e prea tarziu pentru..

Orice! Iar tu? Candva, odata, ai sa citesti cele scrise aici. Si iti spun de pe acum, ceva ce sigur nu voi regreta, din vreun milion si ceva de motive, si de care imi voi aduce aminte o viata, din alt milion si ceva de motive... Te iubesc!!

Ganduri, momente..

  Buey!!.. Se apropie Anul Nou. Vertiginos! Nasol. Pentru ca iar a venit perioada aia in care numaram. Greselile facute. Problemele cauzate altora. Milioanele de ganduri, planuri, vise, idealuri care probabil ca nu le`am implinit nici anul acesta.

  Pe de alta parte realizam cat de fain a fost totusi anul. Cate am facut. Cate am vazut. Cate s`au intamplat. Si ne gandim daca au contat. Da! De o mie de ori da! Si excursiile, si cadourile, si plimbarile facute din pura placere, si sentimentele care oricat de putine si rare or fi fost, au fost intense!

  Nu aduce iarna ce aduce vara!... Dar vara a trecut. Din pacate. Si? O sa vina alta. Curand. Merita asteptata... Va reveni. Cu toata caldura, roua diminetii, natura veeeerde, atat cat a ramas din ea.. Noptile - uneori linistite, cu ditai cerul instelat la care sa te tot uiti - sau agitate de te si miri cum de acum e 7 seara si peste '5 minute' e deja 6 dimineata.. Uite un motiv bun sa astept anul ce vine cu nerabdare.

  Astazi imi permit. Sa am un milion de ganduri in cap. Sa ma gandesc la toate, sa fac bilantul trairilor trecute, pe unele lucruri sa ma concentrez, si pe altele sa le fac pachet, in speranta ca am trecut peste ele, iar daca nu - voi trece cat de curand. Peste tot ce nu am facut. Peste tot ce nu am spus la vremea sa. Peste toate greselile facute din reflex, chiar daca nu am avut dorinta de a ma purta tampit - unele lucruri se invata incetul cu incetul, ca nu ne putem schimba peste noapte, desi dorinta e mare!... Am sa le fac pachet pe toate astea, si am sa revin la ele cand va veni momentul, bineinteles in incercarea - nu de a le repara - ci de a le face in modul pe care il consider mai corect si mai avantajos.

  Anul asta am invatat! Toti am invatat. Ce? Inca ceva.. Din greseli. Din placeri. Din fapte. Din zambete. Si chiar si din curiozitate. Anul asta am sperat. Am visat. Am dorit. Si am trait. Cine zice ca a trecut degeaba?..  Imi pare rau dar ma grabesc sa il jignesc pe ala care spune asta. Nu a trecut degeaba. A avut pierderile, castigurile, suferintele, bucuriile sale. A avut tot ceea ce trebuia, si toate s`au intamplat exact asa cum ar fi trebuit. Nu, lucrurile nu se puteau intampla altfel. De ce spun asta? Pentru ca sunt inca aici, traiesc, simt, si imi doresc din ce in ce mai tare si din ce in ce mai mult sa continui sa exist. Din pura curiozitate. Din dorinta de a invata inca ceva anul viitor. Din incapatanarea ce ma conduce zi de zi, si speranta ca odata lucrurile vor fi iar cum am visat. Si din ambitia ce nu ma lasa sa dau inapoi, sau sa raman pe loc.

  De ce nu s`au intamplat chiar toate lucrurile pe care ni le doream? Asta e intrebare retorica. Pentru ca nu se putea. Pentru ca nu mai avea nici un farmec. Sa le obtinem pe toate acum, azi, in minutul asta. Pentru ca uneori si asteptarea, - nerabdarea, fac dorinta mai intensa. Pentru ca avem tot anul viitor la dispozitie sa lucram la ceea ce ne`am propus si nu s`a realizat. Pentru ca atunci cand ne vom indeplini inca o dorinta, satisfactia va fi mult mai mare decat ar fi fost daca s`ar fi indeplinit pe moment.

  Anul viitor nu va fi mai bun. Va fi la fel. Cu acelasi farmec original, cu aceleasi intamplari neprevazute, poate cu aceeasi rutina, poate cu aceleasi zambete, lacrimi, rasete si urlete in noapte. Doar acelea vor fi diferite. Pentru ca vor fi din cu totul alte motive decat anul acesta.

  A mai trecut un an.. Mult prea plin, mult prea incarcat de trairi, mult prea sufocat de suferinta, si mult prea putin parfumat de bucurie.. Imi permit sa parafrazez pe cineva aici - sper sa nu te superi! - dar momentele sunt acele clipe pentru care nu avem niciodata suficient timp... Nu ca nu am vrea, dar nu ne lasa realitatea. Si preferam sa ne concentram in schimb pe suferinta, pe durere, si pe nenorocirile care ne freaca zi de zi. De ce? Nu, nu de prosti. Ci pentru ca asa e firea umana.. Se gandeste prea mult la probleme, si mult prea putin la serile tacute in care tot ce s`a intamplat a fost mult prea frumos ca sa fie adevarat, prea mult la durerea ce ne`o provoaca altii (pana mea, ca nu suntem masochisti tampiti sa ne`o pricinuim singuri!), si mult prea putin la momentele in care 'ceilalti' si 'toti restul' chiar nu au contat.. Propun o schimbare. Sa ne amintim mereu de ceea ce a meritat, sa ne bucuram in fiecare moment de ceea ce e inca prezent si conteaza, si sa ne tragem singuri cate un sut in fund cand ne apuca grijile si ne lasa optimismul.

  Sa incepem anul cu ranjetul de rigoare pe bot, cu un optimism in care sa credem din plin, si cu dramul de speranta pe care fiecare il pastreaza pentru zile negre.. Merita!

  Un an a luat sfarsit, un drum s`a terminat.. Unul. Dar sunt milioane de alte drumuri ce abia asteapta sa fie descoperite, calcate, simtite, si parcurse pana la final. Si intotdeauna va exista un nou inceput. Iar daca drumul intarzie sa apara, hai sa il construim noi. Pentru ca suntem pui de romani. Si o avem in sange!

  Cheers!

What the fuck??!!

'Bahtalo creciunu'!!! Whaaaat???? Adica pe romaneste - 'Craciun fericit', sau pixu` meu ce o vrea sa insemne.. eu m`am prapadit de ras la expresia asta.

Hmmm Craciunu? Ca mai in fiecare an, mi`a lasat la gusturi pe bot care mai de care... Ce`i ma si cu Craciunu asta? Ba, asta se face in familie. Asta una la mana. A doua la mana, se face intr`o familie fericita. Ipotetic, dar mult prea ideal ca sa se si adevereasca. Si nu sa se imbete toti ca porcii, si vai ce Craciun fain o fost... Sa se simta toti bine, sa petreaca si sa rada de numa numa.. Aia da!

Craciunu meu? Pe anul asta? Pfff...aaa... no comment. Dulce - de la cola; ametit - de la vin; vesel - de la cartile jucate; amar - ca nu e cine am eu chef langa mine; si prapadit ca vai de lume - ca jumate l`am petrecut la munca.

A... Da.. Stai sa vezi, ca e interesant, unii dintre noi mai si muncesc ma. Si sa vezi ce mai spiritu` sarbatorilor si veselie sufleteasca ai cand auzi de pe undeva, pe cineva urland la tine.. 'Baaa hai ca tre sa muncesti baaa!'... What the fuck? Pai ce sclavie mai e si asta ma... Nu bat apropo-uri, nu injur sefii ca nu merita, (ma acu pe bune, toti avem sefi care mai de care.. mai conteaza? Au si ei partile lor bune, asta trebuie recunoscut...) nu ma plang, nu condamn pe nimeni. In fond si la urma urmei toti avem nevoie sa traim din ceva, iar asta cere... Unele sacrificii.

Dar Craciunu? S`a dus pixului de suflet, si inca de mult. Colindele? Ce cacao... Le cantam in vremuri stravechi pe la cine stie ce apartamente, de guitam unii mai dihai ca ailalti...   ...Hrusca si compania, care ne inmuiau cica urechile si sufletul cu versurile magice? S`a dus si ala de mult, desi il am si acum pe o caseta prafuita.. Nu o arunc, orice ar fi, dar nici nu ascult - mi`e frica. De ce? De deprimare ati auzit? Nu e momentul sa ma apuce. Sa ne apuce. Sa va apuce! What the fuck??

Craciunu.... O sa fie. Odata. Candva. Asa cum trebuie. Cum vrem cu totii. In familie cica. Fara servici, fara stres, fara betii urate - alea pot fi facute si altadata ma.. Chiar si fara bani daca e nevoie, in momentul ala nu or sa mai conteze.. Banii se fac! O vorba mare auzita candva de la o persoana mult prea importanta ca sa nu o amintesc.. Nu o voi uita niciodata.

Craciunu? Macar noi il facem.. asa cum e, bun, rau, poate cum am sperat tot anul, poate cu surprizele de rigoare, si poate chiar cu gustul usor amar cu care ramanem dupa ce trece, din varii motive... Dar il facem! Si ramanem cu ceva.. Macar cu un feeling, daca mosu intarzie sa apara (e criza ma!!).

Altii in schimb nu au o coaja de paine. Tremura rebegiti pe strazi, se uita cu groaza ca a mai trecut o zi in care te miri ce au mancat, si se ingrijoreaza ca nu au destule cartoane sa se infasoare noaptea ce urmeaza. Stomacu` li s`a uscat de mult, si singura coaja de paine, si aia uscata, le`au dat`o copiilor lor ce se invart haotic pe langa ei, zdrentuiti, murdari, fara nici cea mai vaga idee despre ce inseamna Craciunu, dar veseli totusi ca... Ca ce? Ca e sarbatoare? Habar nu au, ei traiesc pe strazi.. Dar vad lumea bucuroasa imprejur si se molipsesc..

Si tiganii? Dracu sa ii pieptene si pe aia. Imi inchipui ca isi ureaza cu un raget diabolic, unul celuilalt: 'Bahtalo Creciunu!! Te trais but!!'

Imi pare rau. De postul asta. Nu a iesit cum voiam sa fie. Nu a iesit cum v`ati fi asteptat sa fie. Nu e in nici un caz despre o sarbatoare frumoasa petrecuta in conditii utopice. Si nici nu ma apuc sa laud aceasta zi, pentru ca nu pot, nu vreau si nu am capacitatea sa uit de lumea inconjuratoare. De lumea in care traim. 'Drepturile omului?... Fiecare e egal cu celalalt?..' What the fuck????!!! O mare abureala.. Vrajeala! Teapa!! Propaganda, vorbe goale, tot ce vreti dar nu e pic de adevar in cuvintele astea. E o realitate cruda.. E pur si simplu o realitate cruda!! Si e realitatea in care traim. Ieri. Azi. Maine. Zi de zi. Si una dintre toate zilele se nimereste a fi Craciunul.. Maine il vom uita. Bradul impodobit? Peste o saptamana se usuca pasnic la ghena. Si colindele? La praf! Pana la Craciunul urmator.

Viata merge inainte.. Si daca ramanem in urma, riscam sa fim depasiti de tot ceea ce ne trage inapoi, de toate problemele si mizeriile ce ne rod zi de zi. What the fuck??!! Nu merita... Capul sus.. Keep going!!

Merry Christmas to you all!

Why? Why not!!!

  Ok, intrebarile astea le pun de zor la status de ceva vreme... Si cred ca a venit cazul sa raspund la ele. Cu raspunsurile de acum, de astazi, prin motivele din prezent. Si ca sa va dau de gandit - ofer mai multe variante de raspuns. Deh, lipsa de ocupatie... Sau nu? Hm....

 Who? Me. When? Now. Where? Anywhere there would be good music. How? Intense! Why? Why not!! `Cause I have one million reasons to do it. What? Whatever I consider it`s worth doing. Whatever I need to do. Whatever makes me feel alive. Whatever makes me love you more. Why? Why not!!

 Who? You. When? In the past.. And maybe in the future. Whenever you would need. Where? Hm.. Does it matter? Nope. Whereever you wish. How? In your own way. You`re not perfect, never will be, but it`s that originallity that matters. Why? Why not!! `Cause you have one million reasons to do so also. What? Whatever you wish at that moment. Whatever you need to see or feel. Whatever makes you happy. Whatever makes you think more of me. Why? Why not!!

 Who? All the rest of you. When? Beats me. Time sucks anyway. Where? The place is irrelevant as long as it makes you feel safe. How? The situation will dictate that. Why? Why not!! `Cause you have billions of reasons to do whatever you wish - just be responsible. `Cause you are grown up people and you have to take your own decisions, don`t let others decide what is right and what is wrong for yourself. Why? Why not!!

 Who? Them. When? When the pigs fly high. Where? As far away from us. How? What the fuck.. I don`t care. Why? Why not!! `Cause they are unimportant people. `Cause they never cared. `Cause they weren`t there for us when we needed. `Cause they never were, never are, and never will be part of our lives. `Cause they suck bigtime, and they deserve to be ignored. Why? Why not!!

  Acest post nu face referire la nimeni in mod special. Cine se considera, cine crede ca am scris special pentru el, cine crede ca face parte din vreo anume categorie enumerata mai sus, cine are si cea mai vaga impresie ca postul i se adreseaza... Din partea mea - sa creada ce o vrea. Ok, in postul asta eu ma regasesc. Si tu.. Si tu.. Si tu, de ce nu. Dar tu nu! Si nici voi! Voi nu faceti parte din viata mea. A noastra. A lor. Get away! Why? Why not!! 

 Later edit: nu am de gand sa mananc cainele. Hell no! Dar mi`a placut mult poza. Si tie ti`a placut si ai ras la ea. Si voua v`a placut si v`a facut sa va intrebati daca sa mancati cainele.. Lor nu le`a placut in schimb. Pentru ca nu au inteles. Nu vor intelege si nu le va pasa. Hai sa ii ignoram. Nu merita atentia. Nu merita stresul. Nu merita sa ne mancam nervii (lasati ma cainele, e vorba de nervi aici!) pentru ei. Hai sa ii trimitem la dracu si sa fim egoisti odata in viata. Why? Why not!! 

Fuckin` life...

  Azi m`am trezit cu pofta de viata. O pofta nebuna, nebuna de tot. Si m`a durut in 14 de toti, si de toate. Nup, n`am fost egoist, nici nu puteam fi. Dar am lasat la o parte problemele si grijile, am ranjit diabolic si am inceput ziua bine.

  Trebuie. Cateodata chiar trebuie sa ne trezim cu pofta de viata. Sa ni se para ca e cea mai buna zi pentru a face tot ce nu a fost facut, sa spunem tot ce nu a fost spus, si sa ne gandim la tot ce ne roade.. Dar cu o anume stare de spirit. Si starea aia ar fi ideal sa fie buna.

  Masina? Am curatat`o de zapada si am rugat`o frumos sa mearga cum vreau eu, nu cum o taie capul. Drumul? Uscat in mare parte, alb pe margini si insorit - un soare cu dinti mari, mari si reci. Muzica? Intotdeauna aceeasi - buna, un pic agresiva, si ritmata, sa ma impinga la a vrea mai mult.

Stare de comfort? Intins cat mai comod posibil in scaun, cu ochii mici de lene, pe jumate adormit, si bineinteles cu nelipsitul ranjet cu care ii sfidez pe toti.

  Azi a fost o zi buna. O zi in care mi`am adus aminte pentru ce merita sa continui. O zi ca oricare alta, cu singura diferenta ca am realizat inca odata ca daca renunt, is prost. Nimeni nu e prost. Unii sunt prea slabi, altii au nevoie de ajutor, iar majoritatea se dau batuti din simpla lene si lipsa de motivatie. Pacat. Pentru ca merita sa ii dai inainte. Chiar si cu 10 km/h, intr`o coada lunga pana la Paris. Odata ajuns la destinatie nu te mai gandesti ca drumul a fost lung si obositor. Dimpotriva, bei un vin fiert si realizezi ce fain e ca ti`ai atins scopul.

  Postul asta nu are nici un Dumnezeu. Nici nu trebuia sa aiba. Si ce daca? A fost o zi buna, vor urma si altele. Ce va intereseaza?.. Voi oricum faceti orice doriti de capul vostru, fara sa simtiti nevoia de sfaturi, urari de bine sau mai ales o ciocolata calda. Eu in schimb ma delectez cu Happy Hardcore.. De ce? Pentru ca si asta merita. Si cu o cafea tare, ca ziua e abia la jumate. Si continua sa fie buna.

  Nu va urez nimic, nu imi pasa nici cat negru sub unghie daca aveti nevoie de ceva. Dar voi fi intotdeauna aici sa va ridic privirile cand aveti nevoie, sa va dau un sut in cur cand e cazul, sau sa va zambesc - cu acelasi ranjet machiavelic care scoala din morti pana si pe cel mai tampit emo. Chiar daca voi veti ramane intotdeauna acolo. Eu raman pe loc. Inaintand totusi cu incet, cu grija dar ferm, de teama sa nu strivesc tot ce conteaza. Me. And my music.

 Cheers!!

P.S. Dap - m`am inspirat. De unde? Aia o stie cine trebuie. Si am facut postul acesta cu dorinta, speranta, si ideea fixa de a va suci mintile. Am reusit? Foarte bine! Mai savurati un cozonac, tot se apropie Craciunul!

First snow...

 Ahh first snow this year...

Prima pe naiba, a mai nins nitel.. Dar de data asta a fost ceva mai bine parca. Zilele astea ne vom trezi si vom privi fascinati la cum e totul alb afara.. Ca pe vremuri.

Cine isi mai aduce aminte de cum era inainte? Cand primul si singurul gand in prima zi de iarna cand ningea, era sa dam dracu deoparte mancarea, temele, si tot ce era neinteresant in jur, si sa iesim cat mai repede afara sa ne batem bine cu zapada?

Toti, fara indoiala.

A trecut oare magia zilelor de iarna in care nu conta altceva decat sa iesim cat mai des, mai mult si mai repede la joaca, si sa ne facem fleasca din cap pana in picioare? Ma indoiesc, nu vreau sa cred ca a trecut.

Some things never change.. si asta e unul dintre ele.

Mi`e greu sa cred ca vom creste si ne vom maturiza vreodata intr-atat incat sa nu fim catusi de putin atinsi cand vedem zapada in jur, copii care se joaca fara griji, si de ce nu, caini innebuniti de placere scurmand cu botul rece in stratul de fulgi albi si pufosi.

Dap, iarna are acel ceva special, si ma refer in afara de sarbatori.. E totul diferit, de la natura la oamenii insisi. Si mai e ceva.. Ati observat vreodata, in locuri linistite, sau chiar si pe strada, tarziu cand zgomotul orasului inceteaza, ca in momentul in care ninge zdravan, e o liniste nebuna de jur imprejur? Sfat: cand o incepe sa ii traga tare ninga bine, mai exact genul acela de ninsoare cu fulgi mari si repezi care se asterne in mai putin de 10 minute (si ramane acolo! ca asta conteaza), iesiti putin si ascultati.. linistea!

Si veti vedea ca am dreptate.

Amintirea ca am fost odata copii si ne`am bucurat la randul nostru de o ninsoare sanatoasa ca si cum ar fi fost al mai fain cadou de Craciun, amintirea ca odata eram afara inghetati, uzi si albi complet, dar razand in nestire, amintirea ca am fost odata in jurul bradului parfumat impreuna cu ai nostri, asteptand pe 'mosu' cu nerabdare, amintirea ca odata cutreieram blocurile din cartier cantand colinde mai ceva ca aia de la teologie, si razand ca nebunii, de se uitau oamenii carora le colindam la noi, ca la felul 16, toate acestea nu vor disparea.. Si cu fiecare fulg de zapada, cu fiecare adiere de vant ce miroase a iarna, ne vom aminti si vom zambi strasnic.

Am coborat mai adineaori afara ca prea ningea frumos.. si mi`am adus aminte de toate nebuniile pe care le faceam in vacanta de iarna, toate glumele si jocurile petrecute odata intr-o scara rece de bloc (ce ne interesa?.. acolo era cald, ne uscam si ieseam iar afara, o luam de la capat...) si m`a apucat rasul in mijlocul strazii. Cativa au trecut.. M`au privit.. S`au uitat in jur la cum ninge si au inteles.. Au zambit si au trecut mai departe.

Eu nu vreau sa trec mai departe.. Pot, dar niciodata nu voi avea puterea sa ma uit in jur, si sa zic.. 'Eh.. apa inghetata.. ce mare lucru.. e iarna, e ceva natural sa ninga..'.

Imi pare rau. Dar e mult, mult mai mult decat atat.

Don`t close your eyes.. Don`t forget something that once was most important.. Let it snow!!!

O Romanie sura...

Sura.. de ce sura? Pentru ca ba e alba, ba e neagra, ba e amandoua in acelasi timp. De cacao!..

Azi un presedinte, maine frauda electorala - therefor, alt presedinte? Cu Geoana nu e bine ca e mana lui Iliescu, cu Base nici atat, ca ne`a infundat in datorii cu imprumutul lui la FMI cu tot.

I hate politics! Nu mai dezbat subiectul gata.. Suntem o natie condusa de maniaci care se vor a fi austeri, dar tot in prostie o dau, manati de propria mandrie si de maratonul avid dupa putere si bani. Iar noi suntem prostii ailalti care tac si inghit, manipulati la rece de animalele de la putere. In fine, ma fut in politica!

Baaa uratilor, noi avem nevoie de oameni cu mintea deschisa, daca ar fi si cat de cat tineri, ar fi cu atat mai bine.. Sa zboare la dreacu toti vetustii din parlament, cu imaginatia lor redusa si ideologiile lor invechite!

Gata, tac, altfel ma enervez pe toti retarzii din conducere, fara exceptie.. Si nu merita, ca mai sunt si oameni cu cap pe acolo - pacat ca sunt eclipsati de aia care gandesc tot ca pe vremea raposatului..

O capitala sura, in care traficul ba e lejer, de mergi cu 60 pe bulevard, ba e sufocant, (hai frate, jumate de ora din Militari pana pe autostrada?.. Mai ceva ca la New York..)

Da, sambata am dat o raita in Bucuresti, foarte tare, nu zic, dar nu imi vine sa ma aventurez pe acolo prea des. Mi s-a reprosat ca nu conduc bine.. Ca nu semnalizez.. Ca nu dau prioritate.. Pai ce mah, sa vada aia masina de Valcea si sa ma ia de prost? Lasa ca pot fi si eu la fel de berbec ca toti ceilalti..

Prioritate?.. Pai acolo nu se ia in considerare nici prioritatea in giratoriu.. Se arunca toti ca apucatii, doar doar i-o lasa careva sa mai inainteze.. 5 metri! Ca apoi se fute tot, si se blocheaza si intersectia.. Pai ce mama dracu.. Suntem romani, la fel de egoisti si berbeci ca intotdeauna... 'Iete bah, ala o castigat 3 metri, waa o lungime de masina, sa`l fut, ma bag si eu ca nu ma face pe mine fraieru!..'

In rest - drum lejer, muzica pe masura.. Sfat de urmat - la drum lung merge si slow radio.. Merge de minune chiar! No stress.. Sa stii ca acasa te asteapta vinul fiert, aroma de scortisoara, eventual pateul de mere parfumat pana la Dumnezeu.. (Ehee, am exagerat - vise taica, vise!...) Iti vine sa iti bagi picioarele in toti ailalti de pe drum, si sa ii dai inainte (cu masura, in limita vitezei.. de siguranta!), ignorand pe toti si pe toate, as if ar fi soseaua ta nu alta.. Iar exagerez! Dar deh, pana nu ai trait feeling`ul, taci acolo molcom, si nu mai sughita dupa vise neimplinite!

Pana una alta, ca sa inchei, propun sa se instaleze semafoare in giratoriu. Intermitent spre stanga.

Eventual sa bagam acolo si coloana oficiala.. Sa se invarta toti ca zmeii pana ii vine romanului mintea la cap.

Cheers!!

Si iubesc!!!...

   Cu referire la postul anterior, va zic clar si verde in fata.. Nu urasc TOT ce ma incojoara.. ma! Berbecilor! Ca nu e posibil..
Daca ma apuc sa fac lista cu ce iubesc si ce imi place, apoi o sa scriu pana la adanci batranete si tot nu o sa termin..
Iubesc!.. Al dracu de mult! Unii ar zice.. 'Pe mine in primul rand!'.. Wrong! Pe mine nu! Pe mine incerc sa ma respect - e o mare diferenta!

Iubesc rasaritul, chit ca nu il vad, dar e acolo.. Iubesc viata, cu toate nenorocirile, tampeniile si rahaturile care o fac mai palpabila.. Si cu toate micile sau marile bucurii si cu toate lucrurile care conteaza si pentru care merita sa fie traita!

Iubesc muzica, si drumul intins, iar combinate.. Nu am cuvinte sa descriu senzatia. Iubesc adrenalina, si miscarile de precizie, iubesc dramul de nebunie care imi pune un rictus pe bot si ma indeamna la lucruri interzise.

Iubesc natura dar si tehnologia totodata, iubesc toate realizarile omului de pana acum, si ador sa fac parte din rasa asta nenorocita. Ii iubesc pe toti si pe toate, ce puii mei! Iubesc pana si echilibrul tampit care apare atunci cand ma umplu de ura, si il iubesc pentru ca altfel viata ar fi prea fada numai cu un singur sentiment... Either one, or another.

Iubesc chiar si ce nu inteleg, si pe cei ce nu ii inteleg - pentru ca asta imi demonstreaza ca nu sunt nici singur nici atotstiutor, si ca fiecare lucru si fiece persoana are un motiv foarte bun de a se afla acolo, unde avem nevoie, si cand avem nevoie, fara nevoia de explicatii.

Iubesc sa stiu ca nu suntem si nu vom fi niciodata singuri, si ca intotdeauna se va gasi cineva care sa ne intrebe ce facem, daca mai traim, daca ne mai pasa, si daca nu cumva avem nevoie de ceva.. 

Iubesc faptul ca pot sa am sentimente exact atunci cand e de dorit mai putin, dar atata timp cat stiu pentru ce le am, momentul conteaza mai putin.. Iubesc sa traiesc mai intens decat altii, si sa stiu foarte bine de ce, chiar daca nu exista o explicatie clara.

Iubesc amintirile, pe toate, fara obiectie. Si pe cele nasoale, si pe cele care sunt inca vii, care par ca s`au intamplat acum doua minute, chit ca poate sunt vechi de o ora sau de zece ani.

O mica paranteza... Ca vreau sa va intreb: ce pana mea ar fi viata fara amintiri? Sa habar nu ai ce ai facut, cu cine, cand, si de ce, sa nu stii pentru ce ai luptat, ai cazut, si te`ai ridicat iar? Jesus... Nu vreau sa ma gandesc.

Iubesc tot ce e frumos in jur, si tot ceea ce merita sa fie vazut, auzit, trait si simtit. Il iubesc pe acela care m`a ajutat sa incep o viata noua, si mi`a aratat ca nu e totul asa de cacao cum aveam impresia.. Si o iubesc pe aceea care mi`a redat increderea in mine atunci cand simteam ca m`am prostit de tot.

Iubesc sa stau cate o ora in telefon cu cineva caruia ii pasa si cu care imi permit sa rad si sa dau dracu toate gandurile negre.

O iubesc pe mama pentru vreo mie si ceva de motive, si o iubesc pe sora`mea pentru alta mie si ceva de motive..

Iubesc destinul, si hazardul, si faptul ca niciodata lucrurile nu se intampla exact asa cum ne dorim, si totul ma impinge la curiozitate, la dorinta de a trai si imi da vointa necesara sa perseverez in actiuni, gesturi, si sentimente.

Va iubesc pe voi ca veti citi si va veti gandi ca iar am innebunit de tot, si apoi o sa va buseasca rasul si veti intelege tot ce am scris aici, o sa zambiti si o sa va vedeti de treburi in continuare.

Iubesc prea multe lucruri si nu stau sa le enumar pe toate, si am milioane de motive pentru care le iubesc, iar atunci cand va veni momentul si voi simti ca nu mai are nimic rost, imi voi aminti de ele si voi ridica fruntea sus, impins de boaba aceea de optimism si dorinta nebuna de a da inainte no matter what.

Ok, pun pauza ca nu se termina lumea aici..Dap, iubesc si o sa mai iubesc.. Si va sfatuiesc sa faceti la fel.. Iar atunci cand se va fi terminat totul si nu veti mai avea rabdarea, puterea si dorinta sa va mai ridicati sa o luati de la capat, exact atunci e momentul sa ignorati si sa nu va para rau de faptul ca s`a terminat, ci sa iubiti faptul ca s`a intamplat!...