Spuneam in postul anterior de aceia care nu inteleg ce si de ce frumos.. Si revin la subiect. Multi vor citi dar putini vor asculta si le va pasa.
Urasc!.. Urasc tot ce e tampit pe lumea asta, toate razboaiele, toata ura, toata invidia prosteasca, pana si ultima farama de gelozie..
Ok - question for all of you: de ce e omul prost? De ce nu poate fiecare sa inchida un minut ochii si sa se gandeasca.. 'Ma, da` prost is Doamne!..'
Urasc..
Pe aceia care nu stiu sa pretuiasca ce li s`a dat.
Pe aceia care vor putere si nu se uita unde trebuie sa loveasca pentru a o obtine.
Tot ce nu e drept, dar se face 'pentru ca trebuie' cica.
Si tot ce se vrea a fi corect, dar nu se face 'pentru ca da prost'.
Urasc ochii reci, si urechile care nu asculta. Urasc gura lumii, urasc justitia care in nici un caz nu e dreapta, - dar deh, are dreptul sa taie si sa spanzure.
Urasc pe aceia care lovesc un animal si apoi il lasa in mijlocul strazii - 'duca`se dreacu, macar sa nu imi fi spart spoiler-ul!'.
Urasc pe aceia care vad animalul si nu se dau jos pentru ca 'eh.. ce pot sa mai fac pentru el.. Si apoi, e drumul aglomerat, nu am unde trage pe dreapta.. saracutu animal.. duca`se in pizda masii!!'
Urasc necazurile pentru ca nu vin de la sine, ci pentru ca ni le aduc altii.
Urasc nedreptatea, pentru ca oricat am vrea sa fie ca noi, vine vreun anume bou si ne da viziunea lui: 'De ce sa faci mah asta, ca iete in viziunea mea nu e corect.. Si altii or sa fie de acord cu mine mah, nu cu tine!'.. Il urasc si pe asta care spune asa ceva, da.
Urasc starea de spirit a natiunii, urasc spiritul de turma.
Poate unul din voi veti veni sa imi trageti un sut in dos: 'Ho ma, animalule, ca nu e totu asa de urat pe lumea asta!', dar va voi raspunde calm, si cu ura: 'Nu e mah, si nici nu vreau sa cred asta!'.
Urasc indoiala, feeling`ul acela tampit care, oricat de mult am vrea sa credem ca e pe dos si ca mai merita totusi ceva, apare ea si ne face sa nu fim siguri de propriile noastre ganduri.
Urasc oamenii care se indoiesc, urasc pe aceia care spun ceva si fac oamenii sa se indoiasca de ei insisi.
Suntem o rasa de prosti.
Urasc faptul ca suntem disperati si nu vedem decat ce e urat in jurul nostru, si oriunde privim, vedem acele lucruri de care ne e frica... 'Ah, iete mah.. Or sosit extraterestrii din spatiu.. Clar! Razboi, ce mai!'
Mortii masii.. Vine saracu E.T. de la PIX miliarde de ani lumina departare, poate vrea asta saracu sa vina sa vada daca nu cumva a ramas singur in univers. Poate ca prin cine stie ce minune, are forma umanoida si intelege semnul universal de pace - acela de a face cu mana.. Si poate vine sa ne faca cu mana, sa se linisteasca si sa accepte ca nu e singur, si apoi sa plece mai departe..
Teapa! Ca pana ajunge sa intre in atmosfera, ii dau americanii sau mai stiu eu cine mortii lor, direct in cap, de se alege prafu de pe scufia lu`E.T... 'Na mah ca am fost noi mai smecheri.. Voiai sa ne faci fraiere ah??'
Urasc starea permanenta de frica, de nebunie si de agitatie.
Urasc starea de panica, urasc sa stiu cum ar actiona oamenii in caz de cataclism.
Ma urasc pe mine pentru ca sunt bou, si vreau sa cred in ceva ce poate nu mai exista, vreau sa cred in tot ce altii dau cu piciorul, si vreau sa imi pese.
Da, vreau sa imi pese. Vreau sa nu arat lumii ca urasc atata. Teapa mah, nu e cum credeti voi.. Si va urasc din plin pentru ca ati crezut chiar si un singur moment ca nu imi pasa si ca imi vars dracii aici.
Va urasc pentru ca nu intelegeti si nu vreti sa intelegeti.
Inca pastrez dramul tampit de optimism, ala care m`a facut sa dau inainte ca un berbec, ala care atunci cand am crezut ca s`a terminat totul, mi`a dat un sut in cur si mi`a facut vant urland din urma mea: 'Inainte!.. In mortii matii de copil prost! Nu te da batut!'.
Uite ma.. Pe ala nu il urasc. Pentru ca ma tine puternic, si imi da speranta ca inca merita sa cred, sa simt, sa sper, si sa traiesc.
Imi pasa, vreau sa imi pese, vreau sa continui, vreau sa iubesc si sa fac tot ce altii nu vor intelege, vreau sa spun tot ce altii nu vor sa auda, vreau sa traiesc exact cum ar parea mai incorect in ochii tuturor.
Oho.. Postul asta l`am scris la draci. Ma urati pentru ce am scris aici? Super tare! Va urasc si eu pentru asta.
In urmatorul post voi scrie fain frumos si lucrurile pentru care sunt al dracu de mandru totusi, lucrurile care merita. Voi scrie si ceea ce conteaza, de ce vreau sa iubesc si ce merita atentia mea, voi scrie toate lucrurile care ma fac sa sper, sa visez si sa nu ma dau batut. Pai ce mama dracu.. Nu am innebunit de tot ca sa las totul balta - ar fi cea mai proasta alegere. Si nu veti intelege, si nu veti vreti vrea sa cititi.. Iar daca veti citi nu veti vrea sa credeti. Hopa.. va urasc si pentru asta!
Subtitle - Vis de Iarna..
Pacat. Pacat ca nu toti or sa inteleaga. Acest post nu e pentru cei parveniti, pentru cei ce nu accepta frumosul, pentru cei ce nu inteleg ce e viata, pentru cei ce au bani dar nu au suflet, pentru cei ce asculta muzica doar pe post de fundal si nu o simt.. Si lista poate continua.
Nu conteaza cum, nu conteaza de ce, dar am avut o reverie.. Mai tare ca`n filme nu alta!.. Sunt ironic desi nu ar trebui.. Nu in acest post!
Un vis.. ce incepe in cea mai rece iarna.. Iarna care este asa cum trebuie sa fie o iarna.. Cu multa zapada, si cu acel spirit magic de sarbatori care se pierde usor, usor, de la an la an..
Te`am intalnit.. pe cea mai singuratica banca din tot parcul rece si inghetat, in cea mai neagra noapte.. Si in momentul in care te`am vazut, am simtit cum ma incalzesc desi gerul insuportabil incerca sa imi rapeasca si ultima picatura de suflare.
M-am asezat langa tine.. si am inceput cu un simplu 'salut'.. Mi`a trebuit mai putin de un minut ca sa imi dau seama ca te astept inca de cand se faurea lumea.. Mi`a fost de ajuns ora de uitare in care nu imi explicam de ce simt ca te cunosc inca de cand am deschis ochii prima oara in aceasta lume glaciala si fara rost.. A inceput sa ninga.. iar noi ne`am imbratisat pentru prima oara, sub cerul posomorat, sub copacii mirati de dragostea infioratoare ce se petrecea sub ei.. Si am ramas asa pana a inceput sa ninga.. Fulgi de zapada repezi, ce inveleau tot in jurul lor, ne rascoleau parul fara rusine, ne acopereau si ne inundau cu puritatea lor ca mai apoi sa se topeasca in noi, in caldura si pasiunea emanata cu atata sinceritate de fiecare..
Au trecut minute ce pareau decenii.. Ore ce pareau secole.. Si nu imi explicam de ce.. Nu, nu era nerabdarea de a te intalni din nou.. Era dorinta de a nu se termina ceva atat de frumos, dorinta de a nu reveni la viata blestemata si insipida in momentul in care ma voi trezi.. Dorinta de a nu inceta acel ceva inca inainte sa inceapa bine..
Liniste.. Atata liniste.. Atata incat am crezut ca timpul s`a oprit in loc, facand loc lucrurilor care chiar contau pe lumea asta..
Inca nu ai plecat.. Si nu vei pleca niciodata.. Esti aceea care s`a oprit in fata mea, care nu a fugit si care.. Mi`a redat increderea in sine.. Pentru ca esti aici, acum, si ti`ai castigat, doar prin cuvinte si priviri, meritul de a ramane pentru totdeauna in sufletul meu.. Pentru acel minut de imbratisare sincera, pentru acel minut in care ai fost numai a mea.. Uitand de toata lumea sumbra ce ne inconjoara.. A minute for a lifetime.. A lifetime for a minute..
Candva, un fulg de nea mi se va opri fix in varful nasului.. iar din tot ce e alb, pufos si minunat in jurul meu, doar fulgul acela va conta.. Pentru ca imi va aduce aminte de noaptea in care am trait cel mai frumos vis.. Fara retineri, fara bariere si fara limite..
Vor trece ani... Grei si fara sens.. Ani in care voi uita de visul meu, dar nu voi uita de tine.. Iar intr`o zi... Te voi regasi pe aceeasi banca, in acelasi parc.. Si ma voi apleca incet, si iti voi sopti.. 'Mais ou sont les neiges d`entent?'... Iar ochii tai se vor umple de lacrimi pentru ca vei stii cine e inca inainte sa te intorci...
Ultima parte - da, e parafrazata pentru cine a citit Mihail Drumes in copilarie - va intelege.. Si poate nu trebuia sa o pun.. Dar nu tot in lumea asta are happy end.. Acest post nu vrea a se fi un 'american dream'. Dar e irelevant.
De ce am scris postul asta? Pentru ca trebuia.. Si pentru ca a fost nevoie de o anume persoana care sa imi aduca curajul de a face asta..
Cum ziceam si intr`un post anterior, life is worth living.. Cu toate lucrurile bune sau nebune.. Cu toate problemele si fericirile.. Merita traita. Din plin chiar.
O ultima rugaminte.. Nu ma condamnati.. Fiecare viseaza, dar nu fiecare intelege ce si mai ales de ce e frumos.. Dar voi reveni cu asta in viitorul post!
Ca tot vorbeam de lucruri bune... Iete azi am facut un lucru bun... (cine stie cunoaste...). Respectiv am dat ceva, cuiva, ceva ce mie nu imi mai folosea sigur, dar poate cui i l`am dat ii va prinde bine.. Si probabil o sa fie mai recunoscator decat e cazul.
Ce? Nu conteaza... Conteaza gestul si feeling-ul. L-ati incercat vreodata? Sa stiti ca e cineva care are nevoie, si sa stiti ca il puteti ajuta? Poate ca da, dar ati preferat sa va doara in cot.
Multi spun - 'Eee.. Lasa tati, sa se descurce cum poate... Ca nici eu n-am avut..'. Bine bine.. Dar - chiar e corect?.. Lucrurile sunt simple.. Cel putin in viziunea mea de acuma.. Eu am. El nu are. Pai hai frate sa ii dau, ca poate ii fac un bine. In orice caz mie personal nu imi fac un rau.. Asta e clar.
Dar romanul e egoist. 'Lasa frate ca am acu, si daca dau, poate cine stie cand imi trebuie.. Mai bine tin eu. Numa pentru mine'. Pana se invecheste de tot. Si omul bineinteles il arunca apoi.. Nasol.
Altii dau - dar pe bani.. Cat de putin, dar sa 'ii iasa ceva'. Pai... iar intreb.. E corect?.. Poate in viziunea unora e corect. Dar pentru mine nu mai e. De ce?..
Revenind la postul anterior - iete ca asa vrea pixu meu momentan. Sa dau si sa nu cer inapoi.. Sa stiu eu pentru linistea mea interioara ca am facut un gest frumos. Doar pentru feeling.. Si iar o sa ziceti - 'Asta bate campii...' Oare?
Pana nu incercati nu aruncati cu pietre ca zau nu are rost.
Multi stiu doar sa ia. Putini stiu sa dea.. (Nu zic 'de pomana'. In nici un caz.. Ci doar de dragul de a da!). Si mult mai putini stiu sa primeasca.
Sursa de inspiratie?.. Uite aici. Pacat ca nu e asa in fiecare oras. Un loc unde sa se intalneasca fiecare cu oricine, sa dea si sa ia dupa bunul sau plac. De la obiecte marunte, la obiecte care chiar au o anume valoare..
Ma voi contrazice nitel... Desi mai degraba voi rectifica o mica greseala... Nu era ca 'romanii sunt egoisti' ci 'majoritatea romanilor sunt egoisti'. Si mie la ora asta mi s-a pus pata sa nu fac parte din majoritate.
In orice caz, ca sa inchei - a meritat. Pentru mine cel putin. M-a facut sa ma simt mult mai bine... Si chestia asta conteaza mai mult decat suma modesta pe care as fi obtinut-o candva pe obiectul respectiv. Trust me!
So... what next? :D
Ok... So here i am again. Am lipsit, aia e... Real life sucks, si ne tine ocupati.
Dar trebuia sa revin cu o idee (bineinteles multumesc lui Tackybear ca m-a facut sa vad asta - cam jumate din post`ul acesta are dreptul lui de autor).
Ok... se zice ca unele lucruri din viata nu se schimba... Dar altele da, cu siguranta. Ma trezesc dimineata si ma intreb daca viata are rost sa fie traita?... E la fel in fiecare zi... acelasi pat, aceeasi casa... Aceeasi viata, acelasi job, aceleasi ganduri de roman tampit.. Dar stai ca ies afara din casa si vad lumea din jurul meu.. Si vad ca lumea s`a schimbat. Noi am crescut... Oportunitatile au inceput sa apara. Dar noi nu ne-am schimbat..
Ne purtam cumva in anume situatii... suntem cineva de fata cu altii la job sa zicem.. Si cu totul altcineva in alte situatii... la facultate poate?.. Asta ca sa fim cu totul si cu totul alte persoane in mediul in care ne simtim bine... Cum ar fi acasa sau langa persoana la care tinem... Am ramas prost cand m`a pus dracu sa ma intreb.. 'Ba da` de fapt.. cine dracu mai sunt eu in fond si la urma urmei? Cu atatea masti si porcarii, cu atatea eschive si manevre.... Care pizda masii o mai fi personalitatea mea??'. Se pare ca eram beat cand ma intrebam porcariile astea.. Si apare fratele mai mare.. care daca nu era pe alalalt continent cred ca imi dadea o palma.. Si zice.. 'Bah personalitatea ta e aia care se regaseste in orice context... in orice imprejurare... si in orice situatie... Ceea ce se repeta'. Sa mai adaug ca m`a pus pe ganduri si mi`am dat seama ca de fapt, in spatele tuturor mastilor si vorbelor... Eu tot cel dinainte am ramas?.. Ca si voi toti dealtfel.. Cu diferenta ca am mai invatat unele lucruri si imi place sa cred ca m`am maturizat cat de cat...
Suntem ce eram de mici, suntem ce voiam sa devenim de mici (in ceea ce priveste personalitatea), ne`am format propriul stil, si ne`a caracterizat mediul de viata in care am trait.. Dar am invatat sa ne ascundem in spatele unor etichete care sincer cateodata.. nu isi au rostul. Pacat ca viata ne obliga sa parem altceva decat suntem de fapt...
Ce nu s`a schimbat? Nu s`au schimbat amintirile, nu s`a schimbat copilaria noastra, nu s`au schimbat lucrurile care ne fac bucurosi... Si undeva in fundul strafundului nostru nu ne`am schimbat nici noi... Am ramas la fel de buni ca in copilarie, sau cel putin a ramas dorinta de a fi buni, de a face bine si de a avea parte numai de frumos... Dar din pacate s`au schimbat prietenii.. Si societatea ne`a facut sa ne dorim sa fim ce vor altii sa fim.. Nu ce vrem noi. Nu credeti? No pai, atunci mereti de ii intrebati pe cei din juru vostru ce parere ar avea daca deodata ati avea chef sa va 'dematurizati' intr`un fel.. Si sa fiti exact cum sunteti, sau cum visati sa fiti in sufletul vostru, fara sa va pese de consecinte si de etichetele pe care vi le vor pune ceilalti...
Va zic eu - or sa spuna ca ati capiat. Sau ca ati citit vreun blog tampit care v`a pus pe ganduri.
Pana una alta, iete eu de maine am chef sa fac numa lucruri bune, pentru mine si pentru altii... Sincer nu cred ca o sa imi iasa, avand in vedere mediul mediocru in care imi petrec jumate de viata (respectiv job-ul), dar eu incerc sa vad ce iese.. Si sunt curios cati or sa aiba curajul sa se afirme in lume si sa zica... 'Iete ma, asta sunt eu de fapt, va convine???'
Oops, era sa uit... Da! Viata are rost sa fie traita! Pentru tot ce ne bucura, pentru tot ce visam, pentru toate lucrurile care s`au schimbat, pentru tot ce nu s`a schimbat si nu o sa se schimbe niciodata, si pentru tot ce facem, fie ca e bun sau rau, fie ca vrem sau nu vrem... Orice are farmecul sau in fond!..
Cheers!
