Urasc!!!...

   Spuneam in postul anterior de aceia care nu inteleg ce si de ce frumos.. Si revin la subiect. Multi vor citi dar putini vor asculta si le va pasa.
Urasc!.. Urasc tot ce e tampit pe lumea asta, toate razboaiele, toata ura, toata invidia prosteasca, pana si ultima farama de gelozie..
Ok - question for all of you: de ce e omul prost? De ce nu poate fiecare sa inchida un minut ochii si sa se gandeasca.. 'Ma, da` prost is Doamne!..' 
Urasc.. 
Pe aceia care nu stiu sa pretuiasca ce li s`a dat.
Pe aceia care vor putere si nu se uita unde trebuie sa loveasca pentru a o obtine.
Tot ce nu e drept, dar se face 'pentru ca trebuie' cica.
Si tot ce se vrea a fi corect, dar nu se face 'pentru ca da prost'.
Urasc ochii reci, si urechile care nu asculta. Urasc gura lumii, urasc justitia care in nici un caz nu e dreapta, - dar deh, are dreptul sa taie si sa spanzure.
Urasc pe aceia care lovesc un animal si apoi il lasa in mijlocul strazii - 'duca`se dreacu, macar sa nu imi fi spart spoiler-ul!'.
Urasc pe aceia care vad animalul si nu se dau jos pentru ca 'eh.. ce pot sa mai fac pentru el.. Si apoi, e drumul aglomerat, nu am unde trage pe dreapta.. saracutu animal.. duca`se in pizda masii!!'
Urasc necazurile pentru ca nu vin de la sine, ci pentru ca ni le aduc altii.
Urasc nedreptatea, pentru ca oricat am vrea sa fie ca noi, vine vreun anume bou si ne da viziunea lui: 'De ce sa faci mah asta, ca iete in viziunea mea nu e corect.. Si altii or sa fie de acord cu mine mah, nu cu tine!'.. Il urasc si pe asta care spune asa ceva, da.
Urasc starea de spirit a natiunii, urasc spiritul de turma.
Poate unul din voi veti veni sa imi trageti un sut in dos: 'Ho ma, animalule, ca nu e totu asa de urat pe lumea asta!', dar va voi raspunde calm, si cu ura: 'Nu e mah, si nici nu vreau sa cred asta!'.
Urasc indoiala, feeling`ul acela tampit care, oricat de mult am vrea sa credem ca e pe dos si ca mai merita totusi ceva, apare ea si ne face sa nu fim siguri de propriile noastre ganduri.
Urasc oamenii care se indoiesc, urasc pe aceia care spun ceva si fac oamenii sa se indoiasca de ei insisi.
Suntem o rasa de prosti.
Urasc faptul ca suntem disperati si nu vedem decat ce e urat in jurul nostru, si oriunde privim, vedem acele lucruri de care ne e frica... 'Ah, iete mah.. Or sosit extraterestrii din spatiu.. Clar! Razboi, ce mai!'
Mortii masii.. Vine saracu E.T. de la PIX miliarde de ani lumina departare, poate vrea asta saracu sa vina sa vada daca nu cumva a ramas singur in univers. Poate ca prin cine stie ce minune, are forma umanoida si intelege semnul universal de pace - acela de a face cu mana.. Si poate vine sa ne faca cu mana, sa se linisteasca si sa accepte ca nu e singur, si apoi sa plece mai departe..
Teapa! Ca pana ajunge sa intre in atmosfera, ii dau americanii sau mai stiu eu cine mortii lor, direct in cap, de se alege prafu de pe scufia lu`E.T... 'Na mah ca am fost noi mai smecheri.. Voiai sa ne faci fraiere ah??'
Urasc starea permanenta de frica, de nebunie si de agitatie.
Urasc starea de panica, urasc sa stiu cum ar actiona oamenii in caz de cataclism. 
Ma urasc pe mine pentru ca sunt bou, si vreau sa cred in ceva ce poate nu mai exista, vreau sa cred in tot ce altii dau cu piciorul, si vreau sa imi pese.
Da, vreau sa imi pese. Vreau sa nu arat lumii ca urasc atata. Teapa mah, nu e cum credeti voi.. Si va urasc din plin pentru ca ati crezut chiar si un singur moment ca nu imi pasa si ca imi vars dracii aici.
Va urasc pentru ca nu intelegeti si nu vreti sa intelegeti.
Inca pastrez dramul tampit de optimism, ala care m`a facut sa dau inainte ca un berbec, ala care atunci cand am crezut ca s`a terminat totul, mi`a dat un sut in cur si mi`a facut vant urland din urma mea: 'Inainte!.. In mortii matii de copil prost! Nu te da batut!'.
Uite ma.. Pe ala nu il urasc. Pentru ca ma tine puternic, si imi da speranta ca inca merita sa cred, sa simt, sa sper, si sa traiesc.
Imi pasa, vreau sa imi pese, vreau sa continui, vreau sa iubesc si sa fac tot ce altii nu vor intelege, vreau sa spun tot ce altii nu vor sa auda, vreau sa traiesc exact cum ar parea mai incorect in ochii tuturor. 


Oho.. Postul asta l`am scris la draci. Ma urati pentru ce am scris aici? Super tare! Va urasc si eu pentru asta.
In urmatorul post voi scrie fain frumos si lucrurile pentru care sunt al dracu de mandru totusi, lucrurile care merita. Voi scrie si ceea ce conteaza, de ce vreau sa iubesc si ce merita atentia mea, voi scrie toate lucrurile care ma fac sa sper, sa visez si sa nu ma dau batut. Pai ce mama dracu.. Nu am innebunit de tot ca sa las totul balta - ar fi cea mai proasta alegere. Si nu veti intelege, si nu veti vreti vrea sa cititi.. Iar daca veti citi nu veti vrea sa credeti. Hopa.. va urasc si pentru asta!

Reverie...

    Subtitle - Vis de Iarna..
  Pacat. Pacat ca nu toti or sa inteleaga. Acest post nu e pentru cei parveniti, pentru cei ce nu accepta frumosul, pentru cei ce nu inteleg ce e viata, pentru cei ce au bani dar nu au suflet, pentru cei ce asculta muzica doar pe post de fundal si nu o simt.. Si lista poate continua.
  
  Nu conteaza cum, nu conteaza de ce, dar am avut o reverie.. Mai tare ca`n filme nu alta!.. Sunt ironic desi nu ar trebui.. Nu in acest post!


Un vis.. ce incepe in cea mai rece iarna.. Iarna care este asa cum trebuie sa fie o iarna.. Cu multa zapada, si cu acel spirit magic de sarbatori care se pierde usor, usor, de la an la an.. 
Te`am intalnit.. pe cea mai singuratica banca din tot parcul rece si inghetat, in cea mai neagra noapte.. Si in momentul in care te`am vazut, am simtit cum ma incalzesc desi gerul insuportabil incerca sa imi rapeasca si ultima picatura de suflare.
M-am asezat langa tine.. si am inceput cu un simplu 'salut'.. Mi`a trebuit mai putin de un minut ca sa imi dau seama ca te astept inca de cand se faurea lumea.. Mi`a fost de ajuns ora de uitare in care nu imi explicam de ce simt ca te cunosc inca de cand am deschis ochii prima oara in aceasta lume glaciala si fara rost.. A inceput sa ninga.. iar noi ne`am imbratisat pentru prima oara, sub cerul posomorat, sub copacii mirati de dragostea infioratoare ce se petrecea sub ei.. Si am ramas asa pana a inceput sa ninga.. Fulgi de zapada repezi, ce inveleau tot in jurul lor, ne rascoleau parul fara rusine, ne acopereau si ne inundau cu puritatea lor ca mai apoi sa se topeasca in noi, in caldura si pasiunea emanata cu atata sinceritate de fiecare.. 
Au trecut minute ce pareau decenii.. Ore ce pareau secole.. Si nu imi explicam de ce.. Nu, nu era nerabdarea de a te intalni din nou.. Era dorinta de a nu se termina ceva atat de frumos, dorinta de a nu reveni la viata blestemata si insipida in momentul in care ma voi trezi.. Dorinta de a nu inceta acel ceva inca inainte sa inceapa bine..  

Liniste.. Atata liniste.. Atata incat am crezut ca timpul s`a oprit in loc, facand loc lucrurilor care chiar contau pe lumea asta.. 
Inca nu ai plecat.. Si nu vei pleca niciodata.. Esti aceea care s`a oprit in fata mea, care nu a fugit si care.. Mi`a redat increderea in sine.. Pentru ca esti aici, acum, si ti`ai castigat, doar prin cuvinte si priviri, meritul de a ramane pentru totdeauna in sufletul meu.. Pentru acel minut de imbratisare sincera, pentru acel minut in care ai fost numai a mea.. Uitand de toata lumea sumbra ce ne inconjoara.. A minute for a lifetime.. A lifetime for a minute.. 
Candva, un fulg de nea mi se va opri fix in varful nasului.. iar din tot ce e alb, pufos si minunat in jurul meu, doar fulgul acela va conta.. Pentru ca imi va aduce aminte de noaptea in care am trait cel mai frumos vis.. Fara retineri, fara bariere si fara limite.. 


Vor trece ani... Grei si fara sens.. Ani in care voi uita de visul meu, dar nu voi uita de tine.. Iar intr`o zi... Te voi regasi pe aceeasi banca, in acelasi parc.. Si ma voi apleca incet, si iti voi sopti.. 'Mais ou sont les neiges d`entent?'... Iar ochii tai se vor umple de lacrimi pentru ca vei stii cine e inca inainte sa te intorci... 


  Ultima parte - da, e parafrazata pentru cine a citit Mihail Drumes in copilarie - va intelege.. Si poate nu trebuia sa o pun.. Dar nu tot in lumea asta are happy end.. Acest post nu vrea a se fi un 'american dream'. Dar e irelevant.
De ce am scris postul asta? Pentru ca trebuia.. Si pentru ca a fost nevoie de o anume persoana care sa imi aduca curajul de a face asta.. 
Cum ziceam si intr`un post anterior, life is worth living.. Cu toate lucrurile bune sau nebune.. Cu toate problemele si fericirile.. Merita traita. Din plin chiar. 
O ultima rugaminte.. Nu ma condamnati.. Fiecare viseaza, dar nu fiecare intelege ce si mai ales de ce e frumos.. Dar voi reveni cu asta in viitorul post!



  

 

 

Give or take?

  Ca tot vorbeam de lucruri bune... Iete azi am facut un lucru bun... (cine stie cunoaste...). Respectiv am dat ceva, cuiva, ceva ce mie nu imi mai folosea sigur, dar poate cui i l`am dat ii va prinde bine.. Si probabil o sa fie mai recunoscator decat e cazul.
  Ce? Nu conteaza... Conteaza gestul si feeling-ul. L-ati incercat vreodata? Sa stiti ca e cineva care are nevoie, si sa stiti ca il puteti ajuta? Poate ca da, dar ati preferat sa va doara in cot.
Multi spun - 'Eee.. Lasa tati, sa se descurce cum poate... Ca nici eu n-am avut..'. Bine bine.. Dar - chiar e corect?.. Lucrurile sunt simple.. Cel putin in viziunea mea de acuma.. Eu am. El nu are. Pai hai frate sa ii dau, ca poate ii fac un bine. In orice caz mie personal nu imi fac un rau.. Asta e clar.
Dar romanul e egoist. 'Lasa frate ca am acu, si daca dau, poate cine stie cand imi trebuie.. Mai bine tin eu. Numa pentru mine'. Pana se invecheste de tot. Si omul bineinteles il arunca apoi.. Nasol. 
Altii dau - dar pe bani.. Cat de putin, dar sa 'ii iasa ceva'. Pai... iar intreb.. E corect?.. Poate in viziunea unora e corect. Dar pentru mine nu mai e. De ce?..
Revenind la postul anterior - iete ca asa vrea pixu meu momentan. Sa dau si sa nu cer inapoi.. Sa stiu eu pentru linistea mea interioara ca am facut un gest frumos. Doar pentru feeling.. Si iar o sa ziceti - 'Asta bate campii...' Oare?
Pana nu incercati nu aruncati cu pietre ca zau nu are rost. 
Multi stiu doar sa ia. Putini stiu sa dea.. (Nu zic 'de pomana'. In nici un caz.. Ci doar de dragul de a da!). Si mult mai putini stiu sa primeasca. 
Sursa de inspiratie?.. Uite aici. Pacat ca nu e asa in fiecare oras. Un loc unde sa se intalneasca fiecare cu oricine, sa dea si sa ia dupa bunul sau plac. De la obiecte marunte, la obiecte care chiar au o anume valoare.. 
  Ma voi contrazice nitel... Desi mai degraba voi rectifica o mica greseala... Nu era ca 'romanii sunt egoisti' ci 'majoritatea romanilor sunt egoisti'. Si mie la ora asta mi s-a pus pata sa nu fac parte din majoritate. 
  In orice caz, ca sa inchei - a meritat. Pentru mine cel putin. M-a facut sa ma simt mult mai bine... Si chestia asta conteaza mai mult decat suma modesta pe care as fi obtinut-o candva pe obiectul respectiv. Trust me!
  So... what next? :D

 

Long absence, short story...

Ok... So here i am again. Am lipsit, aia e... Real life sucks, si ne tine ocupati.
Dar trebuia sa revin cu o idee (bineinteles multumesc lui Tackybear ca m-a facut sa vad asta - cam jumate din post`ul acesta are dreptul lui de autor).

 Ok... se zice ca unele lucruri din viata nu se schimba... Dar altele da, cu siguranta. Ma trezesc dimineata si ma intreb daca viata are rost sa fie traita?... E la fel in fiecare zi... acelasi pat, aceeasi casa... Aceeasi viata, acelasi job, aceleasi ganduri de roman tampit.. Dar stai ca ies afara din casa si vad lumea din jurul meu..  Si vad ca lumea s`a schimbat. Noi am crescut... Oportunitatile au inceput sa apara. Dar noi nu ne-am schimbat.. 
Ne purtam cumva in anume situatii... suntem cineva de fata cu altii la job sa zicem.. Si cu totul altcineva in alte situatii... la facultate poate?.. Asta ca sa fim cu totul si cu totul alte persoane in mediul in care ne simtim bine... Cum ar fi acasa sau langa persoana la care tinem... Am ramas prost cand m`a pus dracu sa ma intreb.. 'Ba da` de fapt.. cine dracu mai sunt eu in fond si la urma urmei? Cu atatea masti si porcarii, cu atatea eschive si manevre.... Care pizda masii o mai fi personalitatea mea??'. Se pare ca eram beat cand ma intrebam porcariile astea.. Si apare fratele mai mare.. care daca nu era pe alalalt continent cred ca imi dadea o palma.. Si zice.. 'Bah personalitatea ta e aia care se regaseste in orice context... in orice imprejurare... si in orice situatie... Ceea ce se repeta'. Sa mai adaug ca m`a pus pe ganduri si mi`am dat seama ca de fapt, in spatele tuturor mastilor si vorbelor... Eu tot cel dinainte am ramas?.. Ca si voi toti dealtfel.. Cu diferenta ca am mai invatat unele lucruri si imi place sa cred ca m`am maturizat cat de cat... 
 Suntem ce eram de mici, suntem ce voiam sa devenim de mici (in ceea ce priveste personalitatea), ne`am format propriul stil, si ne`a caracterizat mediul de viata in care am trait.. Dar am invatat sa ne ascundem in spatele unor etichete care sincer cateodata.. nu isi au rostul. Pacat ca viata ne obliga sa parem altceva decat suntem de fapt...
Ce nu s`a schimbat? Nu s`au schimbat amintirile, nu s`a schimbat copilaria noastra, nu s`au schimbat lucrurile care ne fac bucurosi... Si undeva in fundul strafundului nostru nu ne`am schimbat nici noi... Am ramas la fel de buni ca in copilarie, sau cel putin a ramas dorinta de a fi buni, de a face bine si de a avea parte numai de frumos... Dar din pacate s`au schimbat prietenii.. Si societatea ne`a facut sa ne dorim sa fim ce vor altii sa fim.. Nu ce vrem noi. Nu credeti? No pai, atunci mereti de ii intrebati pe cei din juru vostru ce parere ar avea daca deodata ati avea chef sa va 'dematurizati' intr`un fel.. Si sa fiti exact cum sunteti, sau cum visati sa fiti in sufletul vostru, fara sa va pese de consecinte si de etichetele pe care vi le vor pune ceilalti... 
Va zic eu - or sa spuna ca ati capiat. Sau ca ati citit vreun blog tampit care v`a pus pe ganduri.

Pana una alta, iete eu de maine am chef sa fac numa lucruri bune, pentru mine si pentru altii... Sincer nu cred ca o sa imi iasa, avand in vedere mediul mediocru in care imi petrec jumate de viata (respectiv job-ul), dar eu incerc sa vad ce iese.. Si sunt curios cati or sa aiba curajul sa se afirme in lume si sa zica... 'Iete ma, asta sunt eu de fapt, va convine???' 
Oops, era sa uit... Da! Viata are rost sa fie traita! Pentru tot ce ne bucura, pentru tot ce visam, pentru toate lucrurile care s`au schimbat, pentru tot ce nu s`a schimbat si nu o sa se schimbe niciodata, si pentru tot ce facem, fie ca e bun sau rau, fie ca vrem sau nu vrem... Orice are farmecul sau in fond!..
Cheers!

It`s a must!

So so... blogu` meu pare a se cam plictisi, si a va plictisi si pe voi... nasol. Pentru aia care citesc, daca se plictisesc. Anyway, eu ma pis, (oops), si in timpul acesta, ce se goleste face loc ideilor sa coboare din capul (de sus), si ala mult prea surmenat... spre capul cu care gandesc cel mai mult.
Enough bullshit, let`s start the fucking show!
Am adunat o lista micuta, pe care poate o sa o mai intregesc din cand in cand, cu lucruri 'must have' pentru posesorii de Dacii (vechi si foarte vechi, de Logan se ocupa service-ul). So so, sa incepem:
Must have:
- 2 surubelnite. Neaparat. Sunt sfante! repara orice ca prin magie, pot fi folosite si cu alte scopuri.
- 1 cutit mic de bucatarie, cu zimti. E bestial, taie orice posibil la Dacie. Inclusiv caroseria daca e folosit sarguincios.
- porcarii de rezerva. Becuri, furtune, piulite, saibe, toate piesele imaginabile si inimaginabile din masina (eventual tot blocul motor)... Eu detin numai becurile!
- spray de geamuri. E sfant si ala, in caz ca pica motorasu` care ajuta la spoirea parbrizului cu lichidul mai sus numit..
- 1 patent. E dumnezeiesc nu alta! 80% din masina o desfaci cu surubelnita si patentul.
- o siguranta (ceramica). Ajunge, restul problemelor le repari cu o bucatica de cupru, e testata figura... si risti sa arzi ca soarecul.. Dar de asta a fost inventat cuvantul 'aventura'.
- 1 surub. Hai doua maxim. Daca ai nevoie de mai multe, nu iti face griji, le desfaci din alte parti ale masinii cu surubelnita mai sus mentionata.
- Neaparat! 1 cablu de tractare. Am patit-o pe pielea mea, si l-am hirotonisit si pe ala in portbagaj, nu mai iese de acolo never ever... E riscul prea mare!
- Memorie fotografica. Asta e pentru soferul masinii mai mult.. Sa isi aduca aminte berbecul ce a facut nenea mecanicu, cand s-a stricat masinuta, si sa isi incerce norocul si el. A se folosi metodele: 'Parca asa, parca asa...', 'La bungheala', 'La ghici', si mai ales 'Da Doamne sa mearga!'.
- Coliere pentru capace. Daciile au capace la roti. Aia care nu isi pun capace sunt fraieri. In momentul in care faci pana si trebuie sa pui la loc capacul luat din talcioc, din material 'care imita jentile cromate, care imita fitzele', neaparat trebuie si colier, care imita plasticul.
- 2 boxe cracanate. Neaparat. Sa caraie caroseria si lumea sa zica ca`i tunata. (Pe asta am parafrazat-o, dar aia e!)
- Bata de baseball. Ca asta au toti cocalarii. Eu am altceva. Cine stie, cunoaste.
- O umbrela. Ca in masina se mai intampla sa si ploua. Acum am descoperit folosinta vechii umbrele rupte pe care mi-a 'donat-o' fostul proprietar. Eu, berbec, am aruncat-o. Tough luck.
- O cruce mare. Ca poate, Doamne ajuta. In orice caz, frane nu ai. Nici un proprietar de Dacie nu are. Ala care zice asa, minte ordinar. In cazul in care esti in Dacie si franezi, incetinirea masinii e doar o impresie... De fapt se invarte Pamantul mai rapid, fix pe directia ta de mers, iar masina ramane in urma. Nu ai frane!
- Poza lu` Nicu', Guta, si alte suveniruri sa nu ai. Nu toti suntem manelisti! Huuu!
- O cutie de servetele. Umede sau de masa. Au cele mai nebanuite folosinte!
- Din nou pentru sofer in mod special: imaginatie. Cateodata te trezesti uitandu-te ca berbecul la masina... Si in momentul ala stii ca trebuie sa improvizezi un artificiu ca sa iti poti continua drumul.
- 2 telefoane. Unul sa aiba baterie si celalalt credit. Neaparat unul sa fie codat pe retea. E mai palpitant asa!
- 1 pumn de negrese. Negresele sunt, cum ar veni, cele mai importante surubele faurite vreodata pe pamant, si se imbina de minune cu Dacia. Si la propriu si la figurat. Gauresc orice, prind totul de orice altceva, de la plastic, la tapiserie, si de la carton la caroserie. Tot ce trebuie ca sa indeplineasca misiunea de a gauri-prinde, este indispensabila surubelnita, si vointa launtrica a soferului de a gauri masina cu aceste doua scule.
- Ultima piesa si cea mai importanta: inca o surubelnita in porbagaj. Daca pierzi vreuna din cele pe care le tii in bord, ai belit-o.
Si cam atat momentan... Voi mai reveni cu idei pe viitor.


In caz ca aveti nelamuriri sau considerati ca am omis piesele importante si sculele indispensabile, va inselati. Lista asta cuprinde cele mai importante chestii. Toate celelalte (cric, uleiuri, chei, roata de rezerva), sunt detalii numai. Le are orice prost. Alea nu sunt sfante! Ci 'default'. Cheers!

Tuborg Green Fest!

Fain... foarte fain la Green Fest.. O singura noapte am prins. 5 septembrie... Parcul Izvor... multa lume, multe beri, si of course, multa muzica buna!
Am ratat Zdob si Zdub pentru simplu motiv ca am ajuns in Bucuresti pe la... Hmm.. 6? Parca, dracu mai stie.. Si am ajuns la concert... sa mor daca stiu la cat am ajuns la concert...
Ce a mai fost? A da, The Herbaliser cica, jazz la greu.. nu m-am dat in vant, in schimb m-am dat cu bere pana a inceput show`ul propriu zis.. Guano Apes! Demential spectacol.. Las imaginile sa vorbeasca. Daca a fost ceva care a incheiat vara cu brio, asta a fost. Si una din partile faine a fost ca intrarea era libera (bineinteles erau destui tampiti, colorati si alte natii, dar cine dracu le dadea importanta...). Noi ailalti eram ocupati cu muzica, nu cu balciul din jur.
Si cum ziceam, bere la greu. Dupa concert a binevoit sa ne ia un nene taximetrist care ne-a ocolit cam vreo 7 strazi si 15 statii (in viziunea mea cel putin, ca imi bagam... in el pe fata ca tot ne ocoleste..), ca sa ajungem sus La Motoare (cine stie, cunoaste), unde i-am dat iar cu bere.. pai ori e bal ori e spital.. Am stat acolo putin, dar destul cat sa bag in mine trotil, si inca mai incapea dar deh... Ca la intoarcere cica ploua din greu dar al dracu daca imi mai pasa, desi ma murasem serios.
A doua zi a fost si mai interesanta, ca trebuia sa plec inapoi, si inchipuiti-va un gagiu mic si urat, cu ochi mici si cu muzica aproape in blana, alergand cu o Dacie caraita cu vreo 80 pe Dealu` Negru... mahmur fiind, abia asteptam vreun Garcea sa ma opreasca pe undeva.. Ii explicam eu apoi de ce sunt sferto-beat (semi nu aveam cum, dar nici treaz nu se prea putea spune), si de ce ma jucam de`a Senna pe sosele.. Mai bine ca am nimerit la un hotel (pensiune, pizda masii) si 'm-am troznit' cu o cafea buna... De mult n-am baut o cafea asa buna. Si nici pana la ora asta nu imi dau seama cum am ajuns cu bine, si pe ploaie, atata drum.
Overall, a meritat distractia din plin, si cum spuneam, un concert bun a incheiat vara cum nu se putea mai bine.

Am vaga impresie ca blogu` meu se transforma cateodata intr-un jurnal tampit, dar deh, traim intr-o tara libera si am dreptu` sa scriu ce doresc... Right? Whatever! Rock on!

Dog speed!!!

Buey, sa va zic una tare.. Se intampla aseara, pe drumul dinspre Olanesti spre Valcea... Pe undeva dupa Pausesti-Maglasi.. Eu cu masina, in fata alt 'participant la trafic', sa ii zicem.. Gicu`. Gicu` deoarece doresc sa ramana in anonimat, dat fiind ca a reusit sa acroseze partial, o buca de caine.
Si cum spuneam... Mergeam noi linistiti... Viteza de croaziera aproximativ 50 km/h.. Si deodata apare un caine de pe marginea drumului.. Alergand intre masina mea si cea a lu` Gicu` din fata.. Si incepe cainele sa accelereze. Fratilor deci va jur, cainele ala parca avea pe dracu in el.. Il vedeam cum accelereaza intr-un ritm.. ametitor! Si daca am vazut asa, i-am dat si eu mai tare, ca disparuse deja dupa o curba.. Si ma uitam ca bou` la kilometraj, asta imi indica 60km/h, cainele continua sa se distanteze.. Ba da-l dracu de caine, am zis ca e imposibil. Si deodata trece cainele in viteza pe contrasens, intra in sant, si incepe sa dea din labe cum nu am mai vazut in viata mea, cred ca ar fi dat clasa la orice ogar de rasa pura... Ma jur ca in momentul ala am avut impresia ca vrea sa faca drift... Performanta reusita dealtfel, ca dupa vreo '20 de rotatii de labe' parcurse in cam 10 secunde, a DEPASIT pe nea` Gicu` si i`a taiat calea... eu aveam in continuare 60-70km/h... Cum spuneam, cainele i`a taiat calea si a reusit sa treaca in proportie de 90% prin fata masinii... In schimb nu a calculat bine ca i-a sters nea` Gicu` juma de buca cu farul din dreapta... Eu, cum n-am mai avut timp sa incetinesc, l-am depasit si eu pe Gicu` si observam cu stupoare ca i se stinsese farul... care apoi s-a reaprins (probabil se miscasera contactele din cauza socului, dracu stie). Partea interesanta e ca masina lu` nea` Gicu` nu prezenta urme de 'accident', nici macar o zgarietura... Iar cainele, disparuse, continuand maratonul ca nu pot sa ii spun altfel. In ritmul in care alerga cred ca ajunsese la Pitesti cel putin, daca nu mai departe. Jesus!

Acest articol nu este un pamflet. In nici un caz. Cainele a fost acolo, eu cu nea Gicu` asemenea, si am vazut amandoi ce s-a intamplat... si ca sa il citez pe Gicu`: 'Ultimul lucru pe care l-am vazut a fost curu` cainelui in bataia farurilor'...
Intamplarea asta imi aduce aminte de bancul cu iepurasu care lua extasy si ii alerga pe toti prin padure... Dar da-o in pizda masii de treaba, cainele ala nu era nici drogat, nici posedat, cred ca era Dracu insusi, la maraton pe soselele Romaniei.
Si acu sa il mai vad pe vreunu care se poate lauda ca a vazut un caine alergand cu 60-70km/h, pe sosea, la miezul noptii ca ii dau o lada de bere moca....
In fine... toate ca toate dar eu pana acum nu am mai vazut un caine care sa faca drift. Tot respectul pentru dihanie... Am trait sa o vad si pe asta! :D

Cozia!! Freackin` insane!

So... here it goes!.. N`am mai postat de ceva vreme pe blog, ar cam fi cazul... Si incep cu o experienta traita de curand, mai exact sambata, 1 August... Bad fuckin` day! Cand m-a pus dracu, eu neintretinand relatii prea bune cu Cel de Sus, sa ma scol pe la... pfff... 6 jumate dimineata, sa plec pe Cozia.. Cu un anume grup de prieteni. Bun.... Wait, the show just started! Ajung eu fain frumos cu masinuta din dotare (Dacia 1310 Caprice Classic - tre sa scriu post si despre ea..).. Ajung cum ziceam, la Pausa. Si ce mi se pune mie pata... Grupul meu urcand deja in sus spre Manastirea Stanisoara, pe jos, hai sa urc si eu, dar cu masina, ca deh, aveam oarecare durere de picioare... Si ma apuc sa urc... prin niste hartoapele lu` Dumnezeu, ca pana la urma am dat intr-o rampa nisipoasa pe care masinuta nu a mai dorit sa o urce... In schimb a inceput sa scoata fum. Gros. De la discul de ambreiaj. No bun, m`am intors la oarecare pensiune si am lasat`o sa odihneasca... In pace. Si am dat sa sui la pas pana la manastire... Odata ajunsi, ce ma hotarasc eu, ia sa ma sui pe varf, ca tot sunt aici. Singur dealtfel, ca din tot restul grupului mai era numai un baiat, iar restul fete, prea obosite si nehotarate sa urce sus de tot... Si hai la pas pe traseul marcat... Vreo 3 marcaje, cercuri, triunghiuri si liniute... Eu trebuia sa il urmez pe ala cu liniute... Si am ajuns intr`un final sus pe varf... fain frumos, cu adidasii in curs de rupere, (deh, berbec, n-am mai avut nevoie de ghete)... Totul bine pana aici. Poze, mesaje, telefoane, 'Ba sunt sus, e minunat, peisaj de vis, ce mai, sunt cineva!'.. Trece vreo ora, zic gata m-am odihnit... Hai sa cobor. Si incep sa o iau la pas lejer pe drumul care speram sa ma duca inapoi la manastire... Proasta alegere, pentru ca la un moment dat am ramas fara marcaje. Singur cuc in padure, de nebun, cu un singur marcaj, triunghi albastru incercuit de unul alb... Hmm not good. Pentru ca nu pe ala trebuia sa il urmez, si stiam asta. Dar cand am observat eu intr-un final ca am gresit drumul nitel, am zis ca nu are rost sa ma intorc. Si i-am dat inainte... Si mai proasta idee. Pentru ca la un moment dat, am observat cu deosebit interes ca ma abatusem de la traseu cu mult... Cu ranjetul inca pe bot, am decis ca e cazul sa continui, ca ce se poate intampla... Nu stiu cat era ceasul, ceva spre 3-4 dup-amiaza... Si am continuat sa cobor.. Ca sa ajung mai apoi intr-un luminis plin de ferigi. Cu vreo 4-5 vaci care pasteau imperturbabil, si un bou masiv care ma privea... cam fix... Nu as sti sa spun motivul, dar mi-a tras niste priviri de genu 'what the fuck are you doing here?'... Cioban din parti, in schimb le pazea o potaie jigarita care a inceput sa schiaune in stil 'agresiv' spre mine... Bun, am continuat sa cobor, observand ca ma apropii rapid de baza dealului si, inca optimist, nu m-am lasat pana nu am iesit din padure. Surpriza! Nu eram in nici un caz la Stanisoara, nici macar pe aproape. Ci pe niste coclaurii lu` Dumnezeu, ca se vedeau ceva case in departare, si niste ulite prafuite... Intreb eu pe cineva, o oarecare 'tanti', incotro sa o iau spre Stanisoara... Si imi explica aia... 'Ca sa vezi ca trebuie sa o iei prin padure inapoi, pe niste poteci uitate de lume, dar mai bine te sfatuiesc sa o iei pe drumu asta, sa ocolesti vreo X kilometri... (aproximativ 200 in viziunea mea, undeva inspre Arges-Pitesti), si iesi la Jiblea parca, si apoi faci autostopul pana in Pausa inapoi...' Ce mai, futaiu dracului... Eu berbec, mi-am zis ca merge si prin padure.. Si am luat-o usurel inapoi in directia in care banuiam ca ar fi manastirea... Mai intreb un baiat schilodit si ala, ma indreapta tipu` spre niste dealuri si vagauni de credeam ca acolo raman infipt... Si incep sa tai padurea usurel... Usurel pe dracu, ca muream de sete (noroc cu bidonul de Fanta luat prin cine stie ce presimtire neagra, din care sugeam cu spor..). Si ajung la drum blocat cu un gard simbolic... Eh, am zis ca nu are rost sa sar gardul... si m-am intors inapoi inca vreun kilometru... Pana am dat de un oarecare cioban, si am inceput sa urlu la el (eu pe o colina, el pe alta..) 'Alo ba, nenea, incotro spre manastire??' La care ciobanul a inceput sa vajaie ciomagul din dotare intr-o directie cu totul diferita fata de locurile prin care ma plimbasem eu, 'Iete ma, incolo, te faci in jos la fagul ala, si daca esti spornic de picior, in 15 minute ajungi pe drumul spre manastire!'... Zis si facut. Partea proasta era ca habar nu aveam cum arata un fag, dar presupuneam ca e vorba de un oarecare copac inalt, care se vedea in directia indicata... Si intr-adevar, privind cu atentie am descoperit o poteca ascunsa langa respectivul arbore, care incepea de fapt abia dupa copac... si am luat-o vitejeste pe drumeag. Cu groaza totusi, ca se adunau norii. Si in padure incepuse sa se intunece.. Baterie la telefon cucu, Fanta pe terminate, de tigari nici nu mai aveam chef, cu picioarele facute zob, eu ranjeam la pas fortat pe poteca... Intr-un final dupa vreo juma de ora, dau si de drumul principal pe care il cautam, de vreo cateva ore bune. Si o iau in jos, ca doar nu era sa urc inapoi la manastire de nebun... amicii plecasera, ma mai sunau din cand in cand... 'Las ca ajungem noi acasa, facem dus si trimitem apoi Salvamontul dupa tine..'. Si dau de Dacie.. Ah, am respirat usurat. Proasta idee, pentru ca abia incepea runda a doua. Ambreiajul fiind paradit, masinuta nu a mai binevoit sa mearga decat jumate de drum, nu si pana la Pausa.. Noroc numai cu tipul cu care urcasem ca s-a intors dupa mine, ca ramasese in Pausa sa ma astepte... Blestemand si injurand ca isi bagase si el Dacia pe hartoapele alea, m-a dus pana la OMV langa Calimanesti.. Sa iau cablu de tractare. Ca nu aveam. Dar nu s-a mai intors. Nici eu nu l-am rugat ce-i drept, ca l-am vazut nervos. Si m-am intors perpedes pana pe dealu` magic, unde i s-a facut mila unui tip de mine... 'Hai tati ca te duc eu la Valcea, ca stiu cum e, am trecut si eu prin asta...'. Si m-a dus, si moca pe deasupra. Tot respectul frate! Oameni si oameni... daca nu era ala nu mai ajungeam in noaptea aia acasa cred. Ca s-asa era vreo 9, spre 10 cand am reusit sa ajung acasa.
Acum e totul bine, eu sanatos fara febra musculara (ca am stat a doua zi la munca in picioare toata ziua... vorba aia - cui pe cui se scoate..) La servici alta distractie - cearta la cutite cu sefu, ca de ce nu l-am sunat sa ii zic ca am ramas pe munte... Deh, n-am avut baterie.
...Si Dacia mea sanatoasa tun, cu disc de ambreiaj nou, ca am tras azi un burn-out la o plecare de pe loc, mai mult de draci, de nu stiu nici asta cat o tine...
Saptamana viitoare au fetele chef iar de Cozia... Din pacate (sau fericire) cred ca o sa fiu la munca.. Altfel, daca sunt invitat, iar ma duc, si la coborare, al naiba care s-o mai opri pana la Pitesti.
Ca o concluzie finala... Totala lipsa de organizare. Si din partea grupului, dar si din partea mea, fiind incapatanat ca un berbec.
Trebuie sa pun post si cu Dacia mea, dar inca imi revin dupa aventura.. In orice caz - muntele e bestial, si o experienta ca asta nu se uita prea usor... Dar mi-a si ajuns... pentru cativa ani buni de acum incolo!